Iată cum a evoluat igiena dentare, de la secol la secol: I.

In anii 23 - 79 d.Hr. in practicarea igienei dentare erau incluse:

a. laptele de capra (pentru o respiratie placuta)

b. cenusa de la incinerarea capului de soareci, de iepuri, de lupi, copite de bou si/sau de capra (toate aveau beneficii pentru gingie)

c. culegerea oaselor de lup si purtarea acestora (poate in forma de colier) a fost considerata o forma de protectie impotriva durerilor de dinti d. tot pentru protejarea dintilor de dureri, se folosea sangele de la o broasca testoasa, de trei ori pe an e. pentru curatarea gurii se utiliza vinul alb; altii - urina veche (pastrata special).

II. Secolul al XVIII-lea In 1780 a debutat recordul pastei de dinti, cand s-a introdus in spalarea dentara o formula care continea carne arsa

Alte paste de dinti mai contineau:

a. 42,45 gr sange de dragoni

b. 42,45 gr scortisoara

c. 28,3 gr alaun ars (un sulfat dublu al unui metal trivalent si al unui metal monovalent)

Se "bateau" toate aceste ingrediente, se amestecau si se foloseau a doua zi.

III. Secolul al XIX-lea

Carbunele devine cel mai popular ingredient in curatarea dintilor. Cele mai multe paste de dinti erau sub forma de pulbere. Rolul asa-numitei paste de dinti nu era doar de a curata dintii, ci si de a lasa o respiratie proaspata. Capsunile zemoase erau considerate o solutie "naturala" pentru a prevenii mirosul urat. In 1855, s-a stabilit o reteta pentru o pasta de dinti adecvata, astfel: 28,3 gr smirna (pulbere fina), doua linguri de cea mai buna miere si un varf de cutit de salvie verde. Toate erau combinate, iar amestecul era folosit in fiecare noapte pe dinti.

O alta reteta de "pasta de dinti" continea: 56,6 gr os de sepie, 28,3 tartru (crema), 7,77 gr drop lake si 15 picaturi de ulei de trifoi.

IV. Secolul XX

"Curatatorii" de dinti precum apa de gura si pasta de dinti au devenit tot mai populare. Acestea contineau adesea clorofila pentru a avea o culoare proaspata, verde. In acest secol preocuparea majora o ocupa sangerarea dintilor si durerile de dinti. In 1915, funzele de eucalipt (din Asia de Sud-Est) au inceput sa fie utilizate in formulele de apa de gura. Pasta de dinti din anii `90 se deosebea clar de pastele antice. Acestea aveau urmatoarele: monofluorofosfat de sodiu, culoare, aroma, fluor, agenti pentru spuma, "detergenti", agenti de umezire, etc. In acest secol, pastele de dinti din plante au crescut in popularitate (multe persoane cautau un produs cat mai natural), la fel si pastele de dinti cu fluor. Cateva paste de dinti herbal contineau: ulei de menta, smirna, extract de plante (extract de capsuni), uleiuri speciale si agenti de curatare.

Multe dintre aceste ingredinete sunt si astazi prezente in pastele de dinti. V. Secolul XXI Tenditele din secolul XX referitoare la igiena dentara continua. Momentan, pasta de dinti prezinta caracteristici de albire, de stralucire, impotriva cancerului si ofera o respiratie placuta dupa fiecare spalare.

"Pasta de dinti pentru un zambet perfect"

Cea mai veche formula a pastei de dinti, cu 1.500 ani inainte ca Colgate sa devina prima marca (1873), s-a descoperit pe o bucata de papirus prafuit in subsolul unui muzeu vienez. Cerneala neagra sterasa era obtinuta din taciune si guma arabica si amestecata cu apa. Cu acest amestec, egiptenii antici scriau cu multa atentie descrierea "pudrei care mentinea dintii albi si perfecti". Cand au mestecat compusul cu saliva in gura, au observat ca se formeaza o pasta.

Potrivit documentului, elaborat in secolul IV d.Hr. ingredientele necesare pentru un zambet perfect erau sarea gema alaturi de menta, flori uscate de iris si boabe de piper. Toate acestea erau folosite in proportii egale, zdrobite si amestecate. Rezultatul era o pasta "putin mai intepatoare".