Odată, soţia unui oltean, fiind leneşă, ca să nu lucreze se dădu bolnavă.
Îi spuse soţului ei că are o boală grea, “obosire de muncă” şi este grav bolnavă.
Neştiind ce să faca, olteanul se duse la farmacie să cumpere medicamente pentru nevastă să îi treacă necazul.– Aveţi ceva pentru boala “obosire de muncă”?
– Da, ia dă-te mai aproape şi întinde capul!
Olteanul întinse capul iar farmacistul îi dădu doi pumni în faţă de îl ameţi de tot.
Olteanul întrebă farmacistul:
– Da de ce mă lovişi?
– Ăsta-i medicamentul. Îl dai şi soţiei tale şi o vindecă.
Olteanul merse acasă şi îi dădu un pumn soţiei de sări asta din pat sus şi începu să lucreze ca titirezul. Olteanul, mulţumit din cale-afară, se duse înapoi la farmacist:
– Am venit să-ţi mulţumesc. Medicamentul a mers perfect.
– Vezi, ţi-am zis eu!
– Dar mi-o trebuit doar o doză, aşa că pe cealată ţi-o dau înapoi!