Ansamblul medieval al Mănăstirii Vărbila, monument istoric de categoria A, şi-a recăpătat frumuseţea prin restaurările întinse pe o durată de patru ani, finanţate din fonduri europene. La 1600 se pare că în biserică ar fi poposit şi Mihai Viteazul.

Unul dintre cele mai vechi aşezăminte religioase din Prahova, dar şi din ţară, ansamblul fostei Mănăstiri Vărbila, este înscris în lista monumentelor istorice. Aflată la aproximativ 20 de km depărtare faţă de Ploieşti, în satul Vărbila, comuna Iordăcheanu, mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este atestată documentar la începutul veacului al XVI – lea şi face parte din categoria monumentelor istorice grupa A, de valoare naţională şi universală.

O istorie zbuciumată

„Ctitorie a trei boieri din zonă, biserica Mănăstirii Vărbila a fost ridicată între anii 1510-1532, iar numeroasele evenimente tulburi ale primei jumătăţi a veacului al XVI-lea au dat naştere unor legende locale despre lupte cu turcii, care, în realitate, nu au fost niciodată pe aici. Din acele timpuri rămâne în continuare, fără a avea o explicaţie şi o acoperire în documente de epocă, doar portretul domnitorului Radu Paisie (1535-1545). La 1600 se pare că în biserică ar fi poposit şi Mihai Viteazul, venire prilejuită de înfruntarea de la Bucov, cu polonezii conduşi de Jan Zamoisky“, povesteşte despre trecutul încărcat de glorie al Mănăstirii Vărbila istoricul ploieştean Dorin Stănescu, autorul monografiei „Mănăstirea Vărbila 1510-2012“.

În secolul al XIX-lea, Mănăstirea Vărbila îşi trăieşte ultimele clipe de glorie şi îşi cunoaşte apoi începutul veacului de abandon şi sărăcie în care s-a zbătut până de curând. Cu bune sau cu rele, istoria de secol al XIX-lea de la Vărbila îşi continuă cursul:renovarea bisericii la 1802-1805, secularizarea din 1863, plecarea grecilor şi dispariţia spre 1880 a ultimilor călugări, degradarea lentă şi vizitele lui Grigore Tocilescu şi Nicolae Iorga din 1878 şi respectiv 1907. Ca o mărturie a valorii complexului de aici, la 1901, biserica este introdusă în „Albumul General al României“, atunci fiind realizată şi prima fotografie a mănăstirii.

Nu a fost singura lucrare în care mănăstirea a fost consemnată. A urmat în 1939, „Enciclopedia României“ scoasă sub egida regelui Carol al II-lea. „Pentru Vărbila, secolul al XX-lea a fost un adevărat «veac de singurătate», biserica servind unui sătuc sărac de agricultori, care nu au putut susţine conservarea clădirii. «Golgota» acestei mănăstiri au fost, de-a lungul timpului, marile cutremure din 1802, 1940 şi 1977, când, de fiecare dată, biserica a trebuit refăcută. Marele dezavantaj a fost acela că multe dintre elementele iniţiale, originale, s-au pierdut“, spune istoricul Dorin Stănescu.

Lucrări de renovare de 8, 4 milioane de lei

Accesarea fondurilor europene a dus la salvarea mănăstiri:s-au realizat lucrări de restaurare a casei egumeneşti a foştilor călugări care au slujit aici, dotarea acesteia cu expoziţii permanente, a fost consolidat zidul de incintă, iar pictura interioară, precum şi catapeteasma au fost restaurate. Totodată s-au realizat amenajări interioare şi exterioare, peisagistice, în incinta Ansamblului Medieval al fostei Mănăstiri Vărbila.

Restaurarea, dar şi amplasamentul complexului pe „Drumul Vinului”, în mijlocul unei perdele de pădure de peste 2.000 de hectare, simplitatea vieţii localnicilor, conservarea tradiţiilor, şi vecinătatea cu alte obiective istorice precum Biserica de Lemn a Reginei Maria, aflată la Jercălăi, Complexul religios de la Apostolache, Biserica Galbenă şi Conacul Bellu de la Urlaţi, Casa Memorială Constantin Stere de la Bucov va duce şi la creştere a atractivităţii turistice a zonei. Proiectul de restaurare a mănăstirii a fost inaugurat la mijlocul săptămânii.

Lucrările s-au realizat cu fonduri nerambursabile obţinute prin programul Regio, în urma unui contract semnat în 2009 de parohia Vărbila. Valoarea totală a contractului a fost de peste 8, 4 milioane de lei.

Sursa: www.historia.ro