Grandios! Aşa se anunţă a fi nou spectacol al Secţiei Revistă a Teatrului Toma Caragiu Ploieşti. Muzică, dans, teatru, un spectacol inspirat din muzica românească interbelică regizat de Răzvan Mazilu.
Chiar şi conferinţa de presă care a prezentat noul spectacol al teatrului ploieştean a fost un regal. Cu un Răzvan Mazilu senzaţional, prezentându-şi noul proiect, cu aproapte toţi actorii din distribuţie încercând să spună cât mai puţin din spectacol, dar totuşi să stârnească curiozitatea spectatorilor sau cu o Mihaela Rus, directorul Teatrului Toma Caragiu Ploieşti, vizibil emoţionată. De altfel, Mihaela Rus este cea care a demonstrat că se poate şi altceva la Ploieşti, că se poate face cultură şi că nu este obligatoriu să pună în scenă doar spectacole clasice, neatractive pentru public. O demonstrează şi acest proiect care a reuşit să vândă bilete pentru cinci spectacole, deşi premiera oficială va avea loc pe 2 februarie.
Sâmbătă şi duminică vor avea loc două spectacole în avanpremieră, dar chiar dacă biletele au fost deja vândute, promitem să fim ...spionii dvs şi să vă dăm noi amănunte despre Zaraza, pentru că suntem convinşi că va fi un eveniment cultural în adevăratul sens al cuvântului!
Voiam demult să născocesc un spectacol inspirat din muzica românească interbelică - faimoasele tangouri, romanţe, cântece de mahala şi de petrecere - dar nu s-a ivit, pur şi simplu, contextul potrivit. Mă gândeam la această idee chiar ca la un fel de îndatorire.
Ideea a căpătat corp fizic odată cu întâlnirea cu Teatrul Toma Caragiu, cu secţia Revistă a acestui teatru, cu Mihaela Rus care, la una dintre întâlnirile noastre din Bucureşti, mi-a adus o mică pungă în care se aflau două cărţi: excepţionalul roman Zaraza al lui Andrei Ruse şi poetica povestire cu acelaşi nume din volumul De ce iubim femeile al lui Mircea Cărtărescu.
Şi atunci s-a deschis cutia cu minuni: poveşti seducătoare, poveşti decadente, întâmplări reale şi legende urbane, personaje misterioase şi figuri ce au făcut istorie, charleston, tango şi horă, romantism, dive fatale şi bărbaţi-dandy, prostituate şi cuţitari, Alhambra, Târgul Moşilor din Obor, regi, amante, staruri de revistă, Crucea de Piatră, aventurieri, melancolie, întâlniri nocturne, iubiri pătimaşe şi sinucideri din iubire...
Împreună cu dramaturgul-actor Daniel Chirilă (o revelaţie într-un peisaj teatral sărac în condeie) ne-am documentat intens şi am ales cele mai interesante, mai pline de ecouri în actualitate, mai seducătoare întâmplări din entertainmentul românesc interbelic.
E foarte important să credem că există mister în lume, metafizică, poate că viaţa e vis şi visele noastre comune, ale oamenilor, se nasc tocmai din această evaziune necesară, din această fugă de cotidian.
Zaraza e povestea de care avem nevoie, face parte organic din noi, din spiritul nostru, din visele românilor, deci mi s-a părut cu atât mai important să o redăm spectatorilor, oraşului, acum - într-o epocă în care se iubeşte prea puţin, niciodată total, până la capăt.
Şi nici nu mai ştim cât a fost adevăr şi cât a fost legendă în povestea fatalei prostituate Zaraza, sau poate că ştim, dar nici nu mai contează. Am încercat, paradoxal, să arătăm lucrurile aşa cum au fost şi, în acelaşi timp, să poetizăm, să păstrăm misterul.
Pentru că, aşa cum spunea un alt scriitor celebru din epocă, Mateiu I. Caragiale, citat chiar în spectacol de dragul superbei referinţe literare, „Sunt lucruri ticluite să rămână pentru totdeauna - de veci - sub pecetea tainei”. ", consideră Răzvan Mazilu, cel care semnează regia, coregrafia dar şi costumele noului spectacol
Cât despre Răzvan Mazilu vă spunem că este un pionier al dansului contemporan în România, fiind un artist complex. Dansator, coregraf, regizor, Răzvan abordează o gamă largă de genuri artistice: de la dans la teatru, de la clasici la musical, de la cabaret la operă.
În peste 25 de ani de carieră, Răzvan Mazilu a fost foarte activ pe scenele din ţară şi din străinătate, în ultimii ani dedicându-se genului musical. Primul musical montat a fost Marlene la Teatrul Tehnis din Atena, Grecia, în 2005. Au urmat apoi The Full Monty la Teatrul Naţional din Timişoara, Cabaret şi Cartea Junglei la Teatrul German de Stat din Timişoara, West Side Story - Manifestul unei generaţii la Teatrul Odeon şi Mon Cabaret Noir la Teatrelli, în Bucureşti, Femei în pragul unei crize de nervi la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, Fecioarele noastre grabnic ajutătoare la Teatrul Excelsior.
Încă de la începutul carierei, i-au fost acordate mai multe premii la nivel naţional şi internaţional, cele mai importante fiind Premiul UNITER, Medalia Ordinul Cultural în grad de Cavaler acordat de Preşedinţia României, Premiul Operei din Paris la Concursul Internaţional de dans de la Paris. În 2015, primeşte Premiul la categoria Teatru, acordat de Radio Romania Cultural, pentru valorizarea în dimensiune contemporană a musicalurilor Cabaret şi West Side Story.