Am ajuns pentru prima oară la Chişinău, sub impresiile puternice ale poveştilor preşedintelui CJ Mircea Cosma. Şeful CJ Prahova este recunoscut pentru dragostea sa pentru Basarabia şi pentru ideile sale unioniste. Ascultam sloganul său „Să ne luăm ţara înapoi” şi am plecat spre Chişinău cu gândul că mergem...acasă. Sau mai bine spus în altă încăpere a casei sufletului nostru, încăpere asemenea „camerei cu gutui” din poveştile bunicilor.

Ajunsă aici, am constatat că cei care vor Basarabia înapoi suntem noi, românii sentimentali, cei care am ascultat poveştile bunicilor despre nenorocirile făcute de ruşi, cei care am discutat cu Adrian Păunescu şi cu Grigore Vieru, cei care visează la unire.
Am fost şocată să aflu că marea majoritate a moldovenilor nu vor „acasă”. Nu vor să se unească cu România, nici măcar pentru că astfel vor scăpa de vize şi vor putea ajunge mult mai simplu în Europa.
Şi m-a uimit modul în care cetăţenii moldoveni îi privesc pe românii de dincolo de Prut. Aici doar 10% din populaţie vrea „acasă”, doar 10% iubesc România, doar 10%  simt româneşte.

Restul ne consideră duşmani. Ne acuză că i-am abandonat în 1940, că i-am cedat fără luptă, fără negociere, fără încercări de a-i reţine. „De ce veniţi acum? Ştiţi voi ce am pătimit în atâţia ani? De ce ne-aţi lăsat în anii 40? Ne-aţi abandonat fără luptă, fără a încerca să ne ţineţi lângă voi”, mi-a spus Alexei, un tânăr colonel moldovean în rezervă. Un tânăr care a activat în forţele secrete ale moldovenilor. Nu a vrut să accepte că noi, cei de acum nu  avem nicio vină. Mulţi dintre noi nu erau născuţi în acea perioadă, iar dacă nu acceptăm acum ideile unioniste, revenirea Basarabiei acasă va rămâne un vis...un vis îndepărtat.

Şi atunci? Stau şi mă întreb: dacă ei nu ne vor, noi de ce i-am vrea? Dar poate că cei 10% care iubesc România vor mai convinge alti 5%, si alti 5%...si vom reuşi să "ne luăm ţara înapoi"