Foto: www.flickr.com

Vânzarea lui Nicolae Stanciu la Anderlecht pentru aproape 10 milioane de euro l-a transformat pe finanţatorul Stelei, Gigi Becali, în eroul comerţului românesc. Iată, aşadar, că România ştie să şi exporte pe bani buni în Uniunea Europeană, nu numai să importe. Să iei 10 milioane de euro pentru un fotbalist care joacă în Liga 1, un campionat atrăgător precum o zi furtunoasă pe litoral, nu este puţin lucru. Ba chiar este un lucru mare. Până aici toate bune şi frumoase, însă pe parte de fotbal trebuie redefiniţi termenii performanţei. Becali nu mai poate pretinde la televiziunile de casă că vrea performanţă, decât ca artificiu electoral, să nu-şi piardă şi suporterii pe care îi mai are. În realitate, Steaua este doar o afacere care face profit, adică îndeplineşte obiectivul oricărui om de afaceri. Schema este simplă: brandul Steaua atrage cei mai talentaţi fotbalişti din România, care stau la echipă doi-trei ani, timp în care le creşte cota, după care sunt vânduţi în străinătate. Nu de puţin timp tot Anderlecht i-a plătit Stelei 3,5 milioane de euro pentru Alexandru Chipciu, după ce Southampton i-a achitat 6,8 milioane de euro pe Florin Gardoş, în 2014, iar Tottenham i-a virat în cont 9,5 milioane de euro pentru Vlad Chiricheş, în 2013. Să nu uităm de Bogdan Stancu, care a plecat la Galatasaray pentru 5,7 milioane de euro, în urmă cu cinci ani, sau chiar de simbolul Roş-Albaştrilor, Mirel Rădoi, vândut la arabi în 2009 pentru 5 milioane de euro.

Există o reţetă de business care îi merge la suflet lui Becali, întrucât el investeşte mult mai puţin bani pentru a aduce jucători de calitate. Stanciu, spre exemplu, l-a costat 700.000 de euro, iar pe noua bijuterie a fotbalului românesc, Florin Tănase, a plătit dublu. Mai mult, când aduce jucători cu nume gen Marica, aceştia vin liberi de contrcat, deci îl costă doar salariul, care are limite bine definite pentru campionatul nostru.

Lucrurile merg ca pe roate de ceva ani încoace, întrucât Steaua a continuat să câştige titluri şi alte trofee, profitând de o concurenţă mult slăbită de neajunsurile financiare. Roş-Albaştrii şi-au gestionat destul de bine si prezenţa în Europa, factor extrem de important în perpetuarea succesului financiar. Vizibilă pe piaţa europeană, Steaua a putut să facă afaceri cu granzii Bătrânului Continent, iar acestea s-au dovedit a fi lucrative, aşa cum am văzut mai sus.

Problema este că viitorul nu mai sună la fel de promiţător, întrucât şefii UEFA au decis ca din 2018 să garanteze mai multe locuri în Liga Campionilor echipelor din Vest, ceea ce înseamnă că Estul va avea un drum mult mai greu atât către grupele competiţiei de elită, cât şi către grupele Europa League, unde joacă în prezent Steaua şi Astra, echipe cotate cu şanse reduse la trofeu de către bookmakeri importanţi precum bet365. În aceste condiţii, genul acesta de afacere, în care iei cu puţin şi dai cu mult are şanse mici de reuşită, întrucât ai nevoie de performanţe la nivel european pentru a te legitima. Cluburile care vor performanţa cu adevărat sunt cele care îl dau pe Pogba cu 100 de milioane şi bagă aproape toţi banii în Higuain. Ca să faci performanţă la nivelul acesta, trebuie să te preocupe mai întâi materialul uman pe care îi ai la dispoziţie, singurul care îţi poate creşte succesul şi afacerea.