Valentin Lazăr a fost convocat de Anghel Iordănescu la selecţionata divizionară a României pentru turneul din Antalya. Mijlocaşul evoluează la Dinamo, dar pentru mine rămâne un fotbalist al Petrolului. După Marinescu şi Budescu, Lazăr face parte din lista scurtă cu produse cu adevărat bune ale şcolii de fotbal petroliste din ultimii ani. Şi scoase, evident, la vânzare, pe vremea când echipa lupilor era cea mai frumoasă din Divizia B. Apoi, Petrolul a fost cea mai frumoasă echipă din Divizia A cu un singur ploieştean în lot, Marinescu, revenit acasă prin “ordonanţa” lui Florian Walter, care, coroborată cu celelalte transferuri, avea să aducă şi trofeul din 2013.

Cam în aceeaşi perioadă, Lazăr a primit o ofertă foarte bună de la Petrolul, cu mult peste ce puteau oferi dinamoviştii. Tocmai scăpase de calvarul din Regie, acolo unde fuseseră  aruncate, ca într-o groapă comună, carierele multor fotbalişti excepţionali.

Lazăr a refuzat şi a ales Dinamo, ceea ce, la acel moment, era inexplicabil. Puştiul care jucase ca junior în echipa mare a Petrolului şi care, apoi,  alături de Stana, Coţan, Năstase, Minciună, Şerban, Arnăutu şi ceilalţi făcuse parte dintr-un grup de senzaţie la Chimia Brazi, pleca la Bucureşti. De dragul Capitalei şi din dorinţa de a lăsa totul în spate. Lazăr a vrut un nou început, dar formaţia de fotbalist pe care a căpătat-o la Ploieşti l-a propulsat imediat în Ştefan cel Mare.

Acum, la 25 de ani, Lazăr este convocat pentru prima dată la naţionala mare. Este doar echipa divizionară, dar este, clar, un pas important.

Întrebarea care se pune este dacă pasul putea fi făcut mai repede dacă accepta în acea vară a lui 2013 oferta Petrolului.

Ar fi crescut mai frumos Lazăr lângă Marinescu, Teixeira, Albin şi De Lucas sub comanda lui Contra şi Lucescu, decât cu Boubacar, Elton, Bărboianu, C. Matei şi Alexe? În campionat, în Cupa României şi în Europa League?

Foto: gsp.ro