Site-ul oficial al Petrolului a publicat două declaraţii date de Laurenţiu Marinescu şi Victoraş Astafei. Iată ce au spus cei doi jucători:
”Ştim cât de importantă este această perioadă şi tragem tare. Domnul Rednic face antrenamente frumoase şi e o adevărată plăcere să lucrăm sub comanda dumnealui. Vrem să fim în cea mai bună formă atunci când începe returul, avem de atins obiective importante şi, cu siguranţă, le vom realiza. E o distanţă mare faţă de primul loc, dar nimic nu e imposibil. Nu cedăm şi vom să aveam aceeaşi strategie, sa luăm fiecare joc în parte şi să eliminăm erorile din tur. E frustrant, puteam avea mai multe puncte şi trebuia să fim mai sus în clasament, dar acum ne gândim la viitor. Sunt convins că, alături de fanii noştri, care ne vor susţine aşa cum numai ei ştiu să o facă, vom avea un retur foarte bun”. (Victoraş Astafei)
”Este o perioadă grea, de acumulări, dar suntem conştienţi că muncind acum cât mai bine ne va fi mult uşor atunci când vor începe meciurile oficiale. Atmosfera în cadrul lotului este excelentă, sperăm să rămânem în această formulă şi, de ce nu, chiar să mai vină câţiva jucători de valoare. Eu sunt unul dintre fotbaliştii care cunoaşte foarte bine rigurozitatea domnului Mircea Rednic şi ceea ce îşi doreşte de la noi, întrucât că am mai lucrat cu dânsul în mandatul trecut. Cu toţii ne dorim să facem o pregătire bună şi să fim apţi pentru a ne lupta până la capăt”. (Laurenţiu Marinescu).
De la Răzvan Lucescu încoace (în mandatul lui nea Gigi, adică), n-am mai auzit că vreun jucător a descris antrenamentele ca fiind “frumoase”. Lâsând la o parte tenta evident diplomatică a mesajelor celor doi jucători, este clar că abilitatea unui antrenor de a şti cum să facă şedinţele de pregătire este extrem de importantă. Pentru că tot avem termen de compararaţie, despre nea Gigi, de exemplu, jucătorii spuneau din reflex, clătinând din cap: ne-a terminat! Cumva, vorbele celor aflaţi sub comanda sa nu descriau neapărat o stare de epuizare fizică, ci, mai ales, psihică! Să ştii să faci antrenamente şi să menţii atmosfera în cantonament, într-un regim cazon, sunt “skill-uri” de care orice tehnician are nevoie.
Marinescu vrea să lupte până la capăt. Spre deosebire de alţii, Laurenţiu chiar ştie cum este să lupte. Accidentarea la genunchi, cele două operaţii suferite şi lunga perioadă de tratament i-au furat practic statutul de cel mai bun mijlocaş central din campionatul intern şi ocazia de a fi selecţionat la echipa naţională.
Marinescu este singurul ploieştean din echipa mare şi are dreptul (şi datoria) să ceară ca echipa să lupte până la capăt. Este realist, din moment ce spune că îşi doreşte ca Petrolul să păstreze măcar actuala formulă.
Plecarea lui Albin este importantă, dar dacă Teixeira, Tamuz, Geraldo sau Pecanha vor rămâne este şi mai important.
Nu în ultimul rând, importante vor fi şi tribunele. Presiunea acestora trebuie îndreptată către adversar, susţinerea, către echipă. Iar materialele pirotehnice să fie lăsate acasă. Pentru că, orice s-ar spune despre războiul unora dintre fani cu Dan Capră, repercusiunile sunt suportate tot de echipă. Din cei 150 de mii de euro câţi a dat Petrolul până acum, s-ar fi plătit salariile restante pentru aproape jumătate din echipă!
Sunt 10 puncte până la primul loc. Teoretic nu este imposibil să le recupereze. Practic, aproape este. Era greu, oricum şi dacă Petrolul n-ar fi avut problemele cu care se confruntă acum şi ştim cu toţii de ce. Dar nu strică să speri. De fapt, în momentul de faţă singurul obiectiv al Petrolului este o nouă calificare în cupele europene.
Asta îşi doreşte Marinescu, cel care a stat atât de mult timp accidentat. Asta vrea mult şi ambiţiosul Astafei.
Cu Petrolul tot înainte!
