Declanşată, cu surle şi trâmbiţe, încă din vara anului trecut, „vânătoarea de torţionari” în care s-au amestecat de-a valma, atât specialiştii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) cât şi Procurorii de la Parchetul General se dovedeşte a fi doar un penibil foc de paie care se va stinge de la sine, o nouă reprize de „heirupism” justiţiar care se va încheia penibil, fără nici un fel de rezultate concrete. Mai mult decât atât, din cauza acestui joc „de-a uite legea, nu e legea”, autorităţile române s-ar putea trezi în situaţia de a fi amendate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) exact din cauză că nu a ştiut cum să procedeze în cazul foştilor „torţionari”.

În ciuda valului de entuziasm cu care opinia publică a primit vestea anchetării torţionarilor Vişinescu şi Ficior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat, cu câţiva ani în urmă o hotărâre care, prin motivarea ei juridică ne va obliga să ne luăm gândul de la orice posibilitate de a mai pedepsi, vreodată, fiarele cu chip de om din fostele puşcării comuniste. Concret, este vorba despre hotărârea nr. 36376/04 din 24 iulie 2008, pronunţată de instanţa internaţională în ceea ce evidenţele CEDO menţionează sub numele „Cauza Kononov împotriva Letoniei”.