Tezaurul ascuns al mănăstirii Vărbila va fi căutat cu detectoare de metale prin împrejurimile satului.

În urmă cu peste 400 de ani, călugării mănăstirii Vărbila au fugit cu toate obiectele preţioase ale mănăstirii şi le-a ascus în păduri la câţiva kilometri distanţă, pentru a nu fi furate de ostaşii poloni care intrau în Valahia. Povestea a fost relatată prin generaţii şi nu este doar o legendă. Aceasta este cunoscută şi de preotul paroh, Gheorghe Diţu care a vorbit cu bătrânii satului dar şi de primarul comunei. Discuţia a avut loc cu ocazia inagurării ansamblului medieval al fostei mănăstiri Vărbila, una dintre puţinele lăcaşuri de cult ortodoxe din Valahia, prevăzute cu zid de apărare.

Teoria pare verosimilă, mai ales că în urmă cu câţiva ani au fost descoperite la baza turnului-clopotniţă câteva obiecte preţioase ce fuseseră îngropate.

„Muzeul Judeţean de Istorie este dotat cu detectoare de metale.  Cu acestea vom face o scanare a zonei, la o distanţă de aproximativ trei kilometri de mănăstire. Am înţeles că punctul respectiv poate fi observat din clopotniţă. Vom găsi şi această comoară, aşa cum am găsit şi în alte părţi. Valoarea cea mai mare a tezaurului nu este metalul, că o fi el aur ori argint, ci valoarea istorică“, a declarat Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.

Tezaurul este estimat cantitativ la o masă de 35-40 de kilograme şi ar putea conţine pe lângă odoare bisericeşti ori obiecte de cult din aur sau argint şi monede ale epocii respective.