Clara Petacci era actriţă şi  aparţinea unei familii burgheze romane. Tatăl ei fusese doctorul personal al papei. Ştia despre aventurile repetate ale lui Mussolini despre care bârfea toată Italia.  Ambiţia ei de a deveni actriţă de cinema la Cinecitta a împins-o spre el (spera să obţină roluri), dar cum nu avea talent, până la urmă cel mai important rol jucat a fost în viaţa reală, acela de amantă oficială a dictatorului – însurat din tinerete, cu copii etc.

Il Duce era arhicunoscut pentru cuceririle sale, avea un apetit de nestăvilit, de care făcea paradă. Era şi un lăudaros, îi plăcea să amintească celor din jur cuceririle sale. Fapta se petrecea rapid în biroul lui. Victimele erau jurnaliste, secretare, vizitatoare, petente, femei care pur şi simplu ceruseră să îl întâlnească. Era un enunţ barbar, de ev mediu – puterea sexuală era echivalentul superputerii lui politice – şi inves.

Dictatorul fascist al Italiei şi amanta lui cu 28 de ani mai tânără, Clara Petacci, au murit în acelasi timp la 28 aprilie 1945 la Mezzega lângă lacul Como, seceraţi de o rafală de pistol automat pe marginea unei şosele, executaţi de un grup de partizani comunişti condus de Walter Audisio, mai târziu parlamentar PCI.  

Clara Petacci nu era vizată. Când partizanii i-au cerut să se dea la o parte, ea a refuzat. A murit îmbrătişată de il Duce. Era considerată o interesată, o gâscă, o frivolă. Aparenţele înşală sau a fost pur şi simplu a fost un gest reflex? Faptele sunt fapte. Cei doi fuseseră capturaţi cu o zi mai devreme- ascunşi într-un convoi al armatei germane în retragere. A doua zi corpurile lor au fost expuse la Milano lângă o benzinărie în Piazza Loreatto, atârnate cu capul în jos şi profanate…Scena i-a inspirat pe Hitler şi Eva Braun să ceară să le fie incendiate corpurile pentru a nu păţi la fel.