Pentru a nu da apă la moară susţinătorilor Jandarmeriei, am ales ca povestea deplasării groazei, de ieri, să fie spusă de un ploieştean care să nu poată fi catalogat “băiat de cartier, ultras, sau huligan”. Marius Stanciu este patronul unei cunoscute firme din Ploieşti, este petrolist şi a simţit nevoia să îşi susţină echipa, de Ziua Naţională, chiar de pe stadionul Ghencea. Firesc, nimic spectaculos, pentru un supporter adevărat. Povestea lui este aceeaşi cu aceea pe care am auzit-o şi de la fanii bătuţi şi înlăcrimaţi, cu capete sparte şi feţe tumefiate, pe care i-am ascultat aseară la Yell Wolf Pub. Ceea ce urmează este cu adevărat îngrijorător! Pentru ideea de dreptate, în primul rând!

“Am luat decizia de a merge la meci împreună cu galeria, în autobuzele puse la dispoziţie. Am luat bilete, am mers la pub cu copiii pe care-i aveam în grijă pentru acest joc. Am băut o bere, copiii au băut susc, ne-am urcat în autobuz şi am plecat spre meci. Eram în al şaselea autobuz din coloană. Au fost 10 autobuze, un autocar şi două microbuze de transport persoane. Atmosfera a fost foarte faină, toată lumea cânta, chiar şi bătrânii care erau lângă mine. Ştiau şi ei cântecele Petrolului. Totul a decurs normal, chiar mă bucuram că alesesem să vin la meci cu galeria, pentru a avea protecţia jandarmilor. La ora 19.50, foarte aproape de stadionul Ghencea, am fost opriţi. Nu auzeam decât zvonuri, că ne vor întoarce spre Ploieşti, că nu vom mai ajunge la meci. Prostii, am spus! Nu pot face asta. Au oprit, probabil, pentru a controla autobuzele, să nu avem materiale interzise pe stadion. A trecut timpul şi nu venea nimeni nici să ne controleze, nici să ne spună ceva, orice! Şoferul ştia doar că trebuie să oprim. Nu ar fi oprit de capul lui, sau dacă l-ar fi rugat cineva din autobuz, nici dacă-i puneai pistolul la tâmplă. Am crezut, apoi, că ne vor duce la stadion pe altă rută! La un moment dat, am simţit cum mă ustură ochii şi am început să tuşesc. Ceilalţi, la fel. Era clar că dăduseră cu gaze lacrimogene. Copiii nu mai înţelegeau nimic, mă întrebau de ce nu mergem la stadion! Cred că începuse meciul de 2 minute când ne-au întors spre Ploieşti, fără să ştiu nici acum de ce! Eram 80 de oameni în autobuzul acela şi niciunul nu făcuse nimic! Nici măcar nu coborâse! Nu a urcat niciun jandarm să verifice autobuzul, să ne spună de ce nu putem vedea meciul. La întoarcere, ne-au adus pe autostradă. Încercam să aflăm ce se întâmplă la meci, căutam pe telefoane siteuri de unde să ne informăm. În fine, am ajuns la Ploieşti şi autobuzul a oprit la Hotel Prahova, la staţia de taxiuri. Am luat copiii şi am vrut să ajung în zona unde îmi parcasem maşina. Erau adevărate lupte de stradă. Am văzut cum jandarmii loveau cu picioarele un băiat căzut. A fost un coşmar! Am trimis copiii acasă şi m-am dus singur să îmi iau maşina. Nu puteam să cred că, după ce mersesem de 1 Decembrie să văd familia regală în Gara de Vest, am pierdut apoi, o jumătate de zi, în cel mai urât mod cu putinţă. Un coşmar pe care nu credeam că o să-l trăiesc în 2013. Culmea, chiar şi după ce am ajuns la Ploieşti. Am văzut apoi, la ştiri, că tot fanii Petrolului au fost de vină, în viziunea jandarmilor. Că nu puteau spune altceva. Noi vroiam doar să vedem meciul, să intonăm imnul naţional, să susţinem Petrolul, mai ales că băieţii pregătiseră o coregrafie aparte. Am fost trataţi ca şi când nu am fi existat. Să mai fim consideraţi şi vinovaţi pentru asta, mi se pare prea mult! Chiar nu mai interesează pe nimeni adevărul? Mă întreb dacă va plăti cineva pentru asta! Dar cred că e o întrebare retorică!”

Aceasta este povestea deplasării din autobuzele groazei spusă de un ploieştean care a vrut să-şi ducă băieţii la meci, într-un autobuz în care se aflau şi bătrâni şi o adolescentă. Chiar să mintă toată lumea, doar Jandarmeria să aibă dreptate? Eu nu cred o iotă din ceea ce spune Jandarmeria, eu cred ce spun oamenii aceştia, care au fost în autobuze! Voi?