Mie, cel puţin, îmi este cât se poate de limpede! Nu e vina Timişoarei că Petrolul nu a câştigat meciul cu Poli! Şi nici a arbitrului George Rădulescu, chiar dacă el a fost depăşit clar de joc. Spun asta în ideea în care suntem realişti şi nu ne facem că negăm evidenţa. Petrolul a avut un raport al şuturilor de 17-1, pe spaţiul porţii acesta fiind de 9-0!!! Şi a încheiat 0-0 un meci cu o echipă care a făcut şi ea ce a putut. Mie asta îmi spune că Petrolul este campioana ineficacităţii, ratările fiind prea multe, prea clare şi repetabile într-un mod obsesiv. E clar, cum a fost Claro omul numărul unu pentru bănăţeni, dar nu pentru că ar fi avut super-reflexe, ci pentru că petroliştii au tras cam toate şuturile pe poartă exact pe direcţia lui. Dore a ratat iar trei ocazii imense, inclusiv o lovitură de la 11 metri, bătută prost, De Lucas a tras de trei ori periculos, Romario nu a cadrat două şuturi de la distanţă, Teixeira a tras de trei ori în portar,din situaţii favorabile, iar Hoban a avut ghinion, şutul lui cu stângul de la 30 de metri lovind bara din stânga lui Nuno Claro. Toate acestea, adunate, au condus spre un nou rezultat de egalitate înregistrat de Petrolul în acest campionat, pe teren propriu. Un egal venit exact în cel mai prost moment posibil, când Petrolul avea şansa de a reduce ecartul faţă de Steaua.

Jocul Petrolului nu a fost unul rău, să nu se înţeleagă greşit. Echipa a dominat categoric adversarul, a avut ocazii, a vrut, dar a ratat exasperant. Iar ca să câştigi, trebuie să marchezi măcar un gol!  Nu pot fi de acord, după acest meci, cu ideea că Petrolul nu a câştigat pentru că Timişoara a făcut antijoc. A făcut şi ea ce a putut, a tras de timp, evident, dar nu trebuie să ne uităm prea mult la prestaţia lor, în loc să vedem întâi lipsa de concentrare în faţa porţii a fotbaliştilor de la Petrolul. Domnilor, să fim serioşi! Era de aşteptat ca Timişoara să tragă de timp, era de aşteptat că se vor tăvăli de mama focului dacă nu le dai gol din timp şi era de aşteptat că vor sta la cutie. Că nici Şunda nu e vreun sinucigaş, fotbalistic vorbind, să joace pe contre cu Petrolul! Mai ales pe Ilie Oană!

Or, dacă aceste lucruri erau cât se poate de previzibile, de ce nu au rezolvat petroliştii meciul din timp, aşa cum era normal? La întrebarea asta trebuie să răspundă fotbaliştii Petrolului. Dacă ne minţim la infinit că doar ghinionul ne împiedică, dacă ne vom lamenta doar că antijocul oaspeţilor ne privează de puncte, nu vom progresa. Hai să ne mai uităm şi la noi şi să mai dăm şi goluri. Măcar alea care sunt de dat: din penalti sau din 6 metri cu poarta goală! Nu e o dramă că n-ai bătut Timişoara. Se mai întâmplă în fotbal. Este o problemă, însă, când nu baţi nici Braşovul, nici Ceahlăul şi nici Timişoara. Când pierzi punctele astea acasă, cu echipe mai slabe, trebuie să te uiţi întâi la tine şi apoi la alţii! Păcat de joc, dacă nu marcaţi! Şi, păcat că daţi satisfacţie altora, care vor spune: “Voi vreţi să luaţi titlu? Voi, care nu aţi bătut acasă pe Timişoara, Braşov şi Ceahlăul?”

Concluzia după acest meci e că l-aţi făcut mare pe Nuno Claro! Fără ca el să vrea cu orice preţ asta!