Marele Mircea Dridea a fost premiat, aseară, pentru întreaga activitate, în cadrul Galei Fotbalului Românesc. Nu premiul în sine contează, iar recunoaşterea unui om care a făcut atât de multe pentru fotbalul românesc nu poate fi decât obligatorie.

Pe plan local, de aproape o jumătate de an, marele Mircea Dridea cere nu prea mult, ci exact ce i se cuvine noului Petrolul: marca. Se găsesc însă unii care să nu ia în seamă eforturile simbolului Petrolului. Alţii, să pună beţe în roate.

Nu că echipa n-ar avea legitimitate. Cartea de vizită a tuturor fostelor glorii care s-au alăturat acestui proiect, miile de suporteri din tribune îi conferă echipei dreptul de a striga în gura mare: Noi suntem Petrolul!

Recunoaşterea asta unanimă trebuie să se regăsească însă şi în acte. Numai aşa noul Petrolul poate deveni… Petrolul şi poate dezvolta acest edificiu pus déjà pe baze solide şi curate.

Din păcate, prin birourile Primăriei Ploieşti s-au închis geamurile, pentru ca oamenii cu putere de decizie să nu mai audă freamătul mişcării galben-albastre.

Din păcate, în ciuda vorbelor dulci, uşile se închid cu zgomot chiar şi în faţa lui Mircea Dridea, păstrând în spatele lor atitudinea asta prostească şi nesănătoasă care face atât de mult rău sportului ploieştean şi nu numai lui.

“Vrem scutul înapoi, Petrolul suntem noi!”, au scandat suporterii la ultimul meci oficial al anului.

I-aţi auzit? L-aţi văzut pe Mircea Dridea colindând holurile Casei Albe? Nu?! Păi mai deschideţi geamurile şi uşile-alea!