Facem prea mult zgomot la meciurile echipei ăsteia a României care nu ştie să se exprime decât atunci când dă peste gură-cască de Armenia.

Atât de mult zgomot am făcut la meciul cu Polonia, încât era să-i spargem cu o petardă cât pumnul timpanele şi urechea internă lui Lewandowski, perlă a fotbalului polonez, a lui Bayern, a fotbalului mondial.

Dar aşa suntem noi, obişnuiţi cu petardele decât cu perlele, atât pe teren, cât şi în tribune.

Polonezii ne-au dat însă pe mute la Bucureşti. Din tot zgomotul pe care l-am făcut s-a lăsat liniştea unui 0-3 sec, pe deplin meritat, făcut două treimi de Lewandowski, cel pe care petarda din tribună n-a reuşit să-l doboare.

Prostul care a aruncat-o va povesti cu mândrie isprava în cercul lui de proşti. Polonezii n-au însă ce povesti. N-au cum să capteze atenţia cu un meci în care n-au avut adversar. Ei nu fac zgomot pentru (mai) nimic.