Cunoscând trecutul, putem construi viitorul. Ce lucru de mare preţ pentru noul Petrolul este, în acest moment, recunoaşterea celor care au scris tradiţia vechiului Petrolul! Ce onoare pentru noi, cei care datorită lor putem privi  departe în viitor, să stăm de vorbă cu istoria!

La 50 de ani de la victoria cu Liverpool şi tot atâţia de la ultimul titlu de campioană, Petrolul i-a sărbătorit pe marii săi jucători care i-au dus numele şi i-au făcut renumele în Europa.

Componenţii acelei echipe de aur şi-au câştigat de mult dreptul să vorbească despre trecutul, prezentul şi despre viitorul Petrolului. Iar noi, ceilalţi, avem obligaţia să-i ascultăm!

Festivitatea dedicată legendelor Petrolului a fost organizată la Ploieşti de primarul oraşului Buşteni, Emanoil Savin. Tot de la Buşteni au fost aduse la Ploieşti, la complexul Laguna, şi plachetele primite de fiecare dintre cei prezenţi sau de famiile celor care, din nefericire, nu mai sunt printre noi. Noul Petrolul a oferit fanioane şi diploma care să marcheze evenimentul, urmând să organizeze, sâmbătă, un alt eveniment dedicat victoriei cu Liverpool şi artizanilor ei. 

Să-i ascultăm, aşadar, pe cei care au scris istoria Petrolului.

Mircea Dridea:

Noi, jucătorii Petrolului, aveam o mare calitate. Ştiam că adversarii ne sunt net superiori. Dar ce aveam noi era prietenia care ne lega, unitatea, respectul faţă de cei care ne conduceau şi faţă de spectatori. Ceea ce am făcut am reuşit prin unitatea noastră. Şi să vă spun un lucru foarte important. S-a aflat acolo, în Europa de Vest, de Ploieşti, de Prahova.

Unitatea este foarte importantă, iar echipa este formată din spectatori şi din jucători. Şi acum legătura dintre cele două părţi este foarte strânsă, însă ceea ce ne lipseşte este sprijinul pentru a fi precursorii viitorului Petrolul şi continuatorii celui care, din păcate, a dat faliment. Avem nevoie de marcă, de siglă, pentru asta.

Virgil Dridea:

Adevărul este că toţi am avut nu frică, ci o îngrijorare când am aflat că vom juca cu Liverpool. Noi avem experienţă internaţională doar de la nişte turnee de iarnă în Iordania, Siria sau de prin Africa. Nu ne puteam compara cu ei. Dar meritul cel mai mare al nostru a fost că am ştiut să ne mobilizăm, să căpătăm încredere. Mă bucur că am participat la faza din care Petrolul a înscris primul gol, însă m-a impresionat enorm euforia de nedescris din tribune, la sfârşitul meciului. Îmi amintesc că oamenii umpuseră nu numai tribunele, ci şi spaţiul până la gardul care împrejmuia terenul. Alţii se suiseră în copacii mai înalţi care depăşeau tribunele. Cred că acea victorie a fost o mare bucurie a oraşului.

Octavian Dincuţă:

Aveam 19 ani pe vremea aceea şi cel mai emoţionat am fost când a intrat în vestiar Gică Popescu, fostul preşedinte al federaţiei. M-a văzut mai mic şi mi-a zis aşa: Dacă joci prost, o să mai joci, că eşti tânăr. Dar dacă joci bine, te iau la naţională. Şi în anul ăla am fost cu naţionala în Brazilia! Problema noastră la meciurile cu Liverpool a fost că arbitrii nu ne-au lăsat să câştigăm!

Alexandru Pall:

Trebuie să spunem că Liverpool a fost peste noi cu o clasă. Dar pe noi nu ne doare ce a fost, ci ceea ce se va întâmpla de aici încolo. Trebuie să avem grijă de copii, să avem centrele de juniori care să asigure viitorul! Franţa şi alte ţări se îngrijesc de asta de multă vreme! Unde este centrul de juniori al Petrolului?

Camil Oprişan:

Noi eram campionii unei ţări comuniste. Eram mici. Puteam să ne calificăm după cele trei meciuri dacă n-am fi avut parte de acele arbitraje. Este cât se poate de clar. Ţin să mulţumesc organizatorilor pentru acest eveniment şi doresc să aduc un omagiu celor care nu mai sunt printre noi…

Eduard Iuhas:

Sărbătorim victoria cu Liverpool, dar confruntarea cu echipa engleză se referă şi la faptul că Petrolul a câştigat campionatul în acel an. Este, totodată, şi ultimul titlu al Petrolului.

Legendele Petrolului au vorbit şi o vor face în continuare. Noi trebuie să-i ascultăm. Unitate, aşadar, respect pentru trecut şi grijă pentru viitor!