Cine a avut ideea asta de a personifica Petrolul şi de a trimite o scrisoare, nu în numele clubului, ca organizaţie, ci în numele PETROLULUI care duce le dorul şi plânge după suporterii săi merită aplauze!

Scrisoarea a fost concepută de deţinătorii site-ului galbenalbastrii.ro. şi preluată de phon.ro

Dragul meu prieten,

Se împlinesc patru ani de când am avut bucuria de a primi 15.000 de ploiesteni pentru prima oară în noua mea casă. Am uitat că în noroaiele ligii secunde au fost doar câteva sute de prieteni adevăraţi. M-am bucurat să te văd acolo, bucuros, purtând un tricou galben la fel ca şi familia ta. Sunt sigur că ai postat şi o poză pe facebook, să te mândreşti la prietenii tăi care poate ţineau cu o altă echipă. Dinamo m-a călcat în picioare la primul meci oficial, dar tu ai rămas acolo, în tribună. Ai cântat minute bune cu galeria, cu jucătorii…”aleee, aleee / pentru tine fac orice!” M-am simţit mândru şi am promis că te voi răsplăti. Am crescut repede. Neaşteptat de repede. Am câştigat Cupa, exact ca în versurile acelea din imn…”şi iată că într-o bună zi, în Cupă te-ai luptat / Şi-ai reuşit a cuceri trofeul mult visat”. Am fost orgolios să vă văd acolo, 30 de mii de republicani invadând capitala. Am mers din nou în Europa şi am trăit seri pe care nici nu le visam. Vitesse Arnhem, Swansea, Viktoria Plzen….Apropo! Am auzit că la golul galezilor de la Ploieşti, comentatorul de la TV a spus că n-a mai văzut aşa ceva în România. Tu ai continuat să cânţi, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat…Te-am văzut şi la meciul ăla nebun cu Vaslui, din Cupă. Ai bătut palma cu un străin la golul egalării din minutul 92. Iar comemorarea lui Ilie Oană, ceva de nedescris…Pun pariu că în toţi anii ăştia ai cântat de zeci de ori “şi la bine şi la rău” pe finalurile de meci…

Ei, bine, am o veste! Acum sunt la rău! În toţi anii ăştia eu eram jecmănit chiar de către cei care trebuiau să mă ajute. Nişte tâlhari! Am ajuns în pragul falimentului, poate nici nu mai prind următorul an. Dar tu? Ai cam uitat drumul spre stadion…Dacă ai şti că acum depind de susţinerea ta, te-ai întoarce? Ştiu că erai foarte mândru când crainicul vorbea despre “cel mai frumos public din România”. Scaunele goale mă întristează. Ştiu că nu mai pot să ofer spectacolul cu care te-am răsfăţat, dar sunt tot eu! Împreună putem să creştem din nou. Singur, voi muri! Să îţi mai spun ceva…unul dintre băieţi, revenit vara asta la echipă, îmi spunea că înainte, când şi tu veneai la meciuri, simţea că meciul începe de la 1-0…

Eu te aştept, m-aş bucura să vii chiar şi duminică. Dă mai departe scrisoarea mea şi prietenilor care au uitat drumul spre stadion…

Semnat,
Petrolul, clubul oraşului tău.