“Noi nu avem vacanţă, pentru că noi avem mereu câte ceva de pregătit”, asta spuneau suporterii Petrolului înainte de startul actualului sezon, la o conferinţă de presă organizată de ei. Să ne gândim un pic şi la ei şi să dăm Cezarului ce e al Cezarului, mai ales atunci când merită din plin asta. Suporterii Petrolului au avut parte de un adevărat tur de forţă în această vară. Mulţi dintre ei au renunţat la ideea de a mai pleca în vacanţă, pentru că Petrolul a jucat Supercupa şi sezonul echipei favorite a început timpuriu. Pentru mulţi dintre fani, prezenţa la toate meciurile Petrolului au generat certuri cu iubitele, cu părinţii sau cu alte persoane dragi. Pentru mulţi, a fost ceva de la sine înţeles că trebuie să fie prezenţi la meciurile de acasă, de la Cluj, Arnhem sau Galaţi. Chiar dacă şi-au epuizat economiile, chiar dacă somnul îi îndemna spre pat, chiar dacă oboseala nu le dădea pace. Au un crez, acela de a fi lângă echipă orice s-ar întâmpla, oricât ar trebui să se învoiască de la serviciu sau să dispară de acasă.

Pentru băieţii ăştia, Petrolul chiar este un drog, este partea aia din ei care nu poate fi dislocată. Tocmai de aceea, când mai mergeţi pe stadion şi vă mândriţi cu galeria pe care o are Petrolul, când simţiţi nevoia să cântaţi odată cu ei, gândiţi-vă doar că băieţii ăştia două zile după meci nu mai au voce, dar asta nu-i împiedică să fie peste tot, unde joacă Petrolul.

Dacă Petrolul este acum un nume la modă în fotbalul românesc, este şi meritul lor. Pentru că, în definitiv, ei au tras echipa la nivelul lor, galeria Petrolului fiind, de multă vreme, cea mai frumoasă din ţară.

Cum ar arăta meciurile Petrolului fără o astfel de susţinere din tribune nici nu vreau să îmi imaginez.