După startul perfect de sezon, Petrolul şi-a tras o palmă taman la meciul cu Rapid, adică la meciul în care se aştepta mai puţin. Lucescu a dat asigurări înaintea partidei că echipa nu şi-a pierdut ritmul şi că jucătorii nu îşi vor subestima adversarii,dar, după meci, a înfierat exact această atitudine de suficienţă, fără umilinţa necesară unei victorii. Petrolul a remizat alb cu Rapid nu pentru că a fost Rapid vreo echipă şmecheră, care să ştie bine jocul. Nu, a remizat pentru că jucătorii exponenţiali ai ei au tratat meciul superficial, convinşi fiind că, până la final, va pica şi golul victoriei. Nu a picat, pentru că Albin a ratat cu seninătate două ocazii imense în prima parte, Mustivar - la fel, la o ieşire greşită a lui Bornescu, pentru ca partea secundă să mai aducă alte două ratări mari: Mutu, în startul mitanului şi Nkoyi, în finalul meciului, când a reluat cu călcâiul, dar direct în Bornescu.

Rapid a avut o şansă imensă de a deschide scorul, dar Emil Dică, singur, de la 6 metri, l-a luat la ţintă pe Hoban, singurul petrolist aflat în cadrul porţii. Era prea mult, pentru o echipă despre care Ganea a spus că a jucat 4-3-3 dar care pe teren, în cea mai mare parte a timpului, a arătat ca fiind într-un sistem 9-1!!!

A fost o palmă pe care Petrolul şi-a tras-o tocmai atunci când se uita în oglindă şi i se părea că arată foarte bine. Poate că palma a venit la timp înaintea confruntării cu Dinamo Zagreb, dar a venit al naibii de prost în campionat, acolo unde s-au pierdut primele puncte. După un scenariu de care speram că am scăpat după ce ne-am săturat în sezonul trecut de el.

Cu învăţătura de  rigoare, cu picioarele pe pământ şi cu capul sus Petrolul merge mai departe.