Jocul dintre Petrolul si Viktoria Plzen s-a terminat cu un moment care ar trebui înţeles extrem de bine de toată lumea.

Bucuria golului senzaţional înscris de Mutu fusese umbrită de golul crud al cehului cu nume de urs, Kolar. Jucătorii petrolişti erau efectiv dărâmaţi, la mijocul terenului, parcă sprijinindu-se de tricourile galben-albastre pe care le ţineau în mână.

Şi atunci a început poate cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care tribuna o putea face. Galeria Petrolului, după ce întreg meciul nu tăcuse o clipă, îndemnându-i la curaj pe găzari, a chemat la salut întreaga echipă. „Petrolul, vino-ncoa, salută galeria !”, răzbătea în stadionul din care lumea începuse deja să plece. Nu şi galeria ! Ai noştri combatanţi, parcă împleticindu-se în ghete, nevenindu-le să creadă că nu au câştigat această partidă pe care au avut-o în mână, au venit până pe la 30 de metri de galerie, salutând anemic, de parcă cerul picase pe „Ilie Oană”. Cam  la aceeaşi distanţă de la care „moşul” Horvath reuşise nimicitoarea centrare la golul cehilor, stricându-ne fiesta de la final.

Doar Mutu, cel care la gol o luase agale spre centru, uitând că a declanşat vulcanul în Ploiesti, doar Mutu s-a apropiat de galerie şi a început sa aplaude frenetic. Însa ceva nu funcţiona ! Toţi ceilalţi jucători, trişti şi parcă temători, nu se apropiau de cei care scandau să fie salutaţi. Iar scandările deveneau şi mai puternice, până în momentul în care toţi au înţeles că doar apropierea dintre echipă şi suporteri contează. Şi s-au apropiat. Cu frumoase reverenţe, cu aplauze şi tricouri aruncate spre cei care trăiesc doar pentru Petrolul ! Cu scandări minunate ale galeriei şi cu o pace care s-a aşternut după aceea.

Parcă şi acum se mai aud pe Ilie Oană scandările suporterilor :. „Petrolul, vino-ncoa, salută galeria!”, „Petrolul, vino-ncoa, salută galeria!”. O gură de oxigen pentru echipă, o refacere miraculoasă a mentalului atât de mult şifonat de jucătorul ceh cu nume de urs.

În Cehia, indiferent cât de greu va fi, ai noştri vor lupta atât cât vor putea pentru a obţine calificarea. Petrolul a arătat aseară momente frumoase de joc şi faptul că îşi doreşte. Dacă vom putea, sau nu, vom vedea. Dar ceea ce trebuie să rămână întotdeauna este chimia aceea minunată de aseară, de la finalul meciului, când suporterii au declarat ( oare pentru a câta oară ?) dragostea lor faţă de echipa. Pentru ei se moare în teren, pentru ei se realizează imposibilul !  Şi niciodată nu se renunţă!