Lacrimile brazilienilor, stârnite de umilinţa din meciul anterior, căzute peste lalelele olandeze nu au făcut altceva decât să le învioreze un pic. Nu foarte mult, doar atât cât să arate că acele flori delicate, sensibile pentru unii, pot deveni flori carnivore pentru alţii.

Olanda a bătut Brazilia cu 3-0 pentru că nu a forţat. A dat repede două goluri şi nu s-a sinchisit să mai forţeze, succesul venind natural. Cu o echipă tânără, Olanda a experimentat într-un timp scurt, ce înseamnă să joci cu o echipă foarte bine articulată, precum Argentina, şi ce înseamnă să joci cu o formaţie dezmembrată, fără nicio relaţie de joc, precum Brazilia.

Van Gaal va pleca de la naţionala batavă şi va fi foarte important ca succesorul lui să meargă pe această cale, echipa având un potenţial mare, pentru a fi protagonistă la viitoarele competiţii continentale şi mondiale.

Din perspectiva Braziliei, lecţia este una elementară. Când te minţi că eşti mare, atunci când eşti mic, ajungi prea aproape de cer şi te doare când acesta cade pe tine! Vestea bună pentru cea mai titrată echipă naţională din toate timpurile este aceea că o formaţie mai slabă ca asta e greu să mai apară vreodată în dreptul Braziliei la vreo Cupă Mondială.