Finala Supercupei României jucată între Steaua şi Astra m-a convins: după doi ani în care ne-am dorit să luăm titlul, dar am văzut la sfârşitul competiţiei doar bronzul, anul acesta avem toate argumentele să luăm titlul!

Petrolul este, mai înainte de un brand (pentru suporteri) sau o afacere (pentru managementul clubului), o mare familie şi o stare de spirit. Ploieştiul nostru, atât de gri şi de tern, nu ne-a oferit, în ultimii ani, motive de bucurie. Nu a oferit satisfacţii ale urbei, atât de hrănitoare pentru sentimentul de apartenenţă la cetate.

Singurele satisfacţii colective au fost cele legate de excepţionalele realizări ale clubului Petrolul. Cei 30000 de ploieşteni care au invadat Arenă Naţională la 1 iunie 2013, la finala Cupei României, plus cei care au rămas acasă, în faţa televizoarelor, au făcut ca Ploieştiul să devină pentru câteva ore un oraş pustiu. Doar câinii se plimbau liniştiţi prin oraş în acele momente (cum, de altfel, o fac şi acum), neştiind ce va urma într-o noapte de fericire a Ploieştiului. Am sperat, am învins, am fost fericiţi şi încă ne este dor de acea fericire!

Premisele sunt excepţionale. Astrele ne asigură că anul acesta va străluci steaua Petrolului ! Avem un lot valoros, un antrenor care a reuşit să se integreze în familia galben-albastră şi un stadion extraordinar. Iar mai presus de toate acestea, avem cea mai frumoasă galerie din ţară şi cei mai fideli spectatori, care îşi lasă treburile de acasă şi vin la stadion, cu mic, cu mare, să susţină echipa, chit că după meci îi aşteaptă acasă o grea confruntare, tur-retur, cu soţia din dotare.

Pentru ei, pentru suporteri, Petrolul are datoria să câştige titlul! Este şi trebuie să fie anul nostru! Iar victoriile nu se obţin numai cu antrenamente şi jocuri tacticizate, se mai obţin şi cu sufletul! Petrolul trebuie să fie campioană!

Eu, unul, cu dor de fotbal în inimă, cu dor de titlu în suflet, deja am pus şampania la rece! Să fim noi campionii şi să cânte muzica ! Hai Petrolul! Hai băieţii! Să vină titlul la Ploieşti!