Leonard Doroftei este unul dintre cei care au făcut cunoscut numele Ploieştiului la nivel mondial. Deosebit de modest, „Moşu” cum îl cunosc toţi ploieştenii s-a întors acasă şi şi-a investit banii, câştigaţi cu greu în meciuri de box care au ţinut cu sufletul la gură o ţară întreagă, într-un pub în centrul oraşului. Este prezent zilnic în mijlocul clienţilor, la fel cum este prezent zilnic în viaţa oraşului.

Când l-am vizitat tocmai se întorsese de la o întâlnire cu elevii Colegiului Naţional Mihai Viteazul, întâlnire la care le vorbise copiilor, împreună cu o altă ploieşteancă celebră, fosta campioană mondială de gimnastică Corina Ungureanu, despre importanţa sportului şi despre mândria de a fi campion.

Am stat de vorbă cu Leonard Doroftei despre politică, un subiect pe care îl evită cu mare tact. Doroftei urmăreşte actuala campanie electorată din Ploieşti şi are anumite aşteptări de la viitorul primar al municipiului. Vă prezentăm un scurt interviu cu fostul campion mondial de box

Este campanie electorală.  Cum ai vrea să fie noul primar al Ploieştiului?

Aş vrea ca noul primar să aibă grijă de bătrâni. În primul rând! Să găsească modalitatea de a le crea condiţii oamenilor aceştia care au muncit o viaţă întreagă, iar acum sunt daţi deoparte. Nu cred că sunt eu un mare om sau cine ştie ce personalitate, dar nu pot să nu mă gândesc la bătrâni, iar dacă nu ne gândim la oamenii în vârstă să ne gândim la noi, la ce vom face când nu vom mai fi în putere. De aceea vreau ca nou primar să caute soluţii pentru a le da posibilitatea oamenilor în vârstă de a trăi decent. Un spital de bun simţ, un spital curat, unde nu să te duci cu teamă, cu speranţa că poate vei scăpa de acolo, un spital unde să mergi cu speranţa că te vei face bine.

Este o greşeală mare în toate aceste campanii împotriva pensionarilor. Tinerii ar trebui să înţeleagă că noi trăim pe munca lor. Ei au clădit, au muncit, au făcut străzi, blocuri, parcuri. Au trăit alte vremuri, poate că au fost ţinut în întuneric şi nu au avut acces la informaţii, dar tinerii colindă lumea. Nicăieri în străinătate bătrânii nu sunt daţi deoparte. Sunt respectaţi, au condiţii de viaţă bune.

Dacă ai fi consilierul noului primar, ce l-ai sfătui să facă?

Un spital modern, două case de bătrâni, mari şi utilate ca  în occident. Tot spunem că vrem o ţară ca afară, dar pentru asta trebuie să începem să gândim ca afară. Dacă acum cât muncim depunem un leu într-un cont care ne asigură accesul la o casă de bătrâni atunci când vom fi pensionari. Eu aş plăti să ştiu că la bătrâneţe am un apartament într-o clădire dotată cu un cabinet medical modern şi, bineînţeles cu personal amabil, cu bucătărie, cu o sală de evenimente sau aşa ceva. În Canada am văzut aşa ceva, iar acolo bătrânii se bucură de un respect extraordinar.

Ţi-ai dori ca Ploieştiul să semene cu un oraş din Canada?

Foarte mult mi-aş dori să văd o asemenea schimbare. Să arate ca un cartier din Canada. Trebuie să alegem omul potrivit care să gândească în viitor şi să dezvolte oraşul. Avem nevoie de un primar care să gândească pentru ploieşteni şi nu pentru partid, să nu aibă obligaţii la oamenii din partid pentru că l-au nominalizat sau pentru că l-au susţinut. Un primar trebuie să respecte cetăţenii şi să nu facă politică.

Cum vezi politica din Ploieşti?

M-am întâlnit zilele trecute cu unul dintre candidaţi, cu Cristian Ganea, şi mi s-a părut extraordinar să îl văd pe stradă discutând cu oamenii şi fără ca cei din stafful său să fie îmbrăcaţi cu însemnele unui partid. Şi am spus că trebuie să suţin un asemenea om. Am rămas surprins să îl văd ascultând şi cerându-le oamenilor păreri. De obicei, candidaţii se urcă pe o scenă, spun câteva vorbe la un microfon, primesc apaluze sau huiduieli, se mai duc la o emisiune la televizor şi asta e toată campania.

Am văzut un om printre oameni, cu oameni, stând de vorbă, mi-a plăcut şi am văzut o schimbare, un altfel de om politic. Avem nevoie de o nouă generaţie de oameni politici.  Nu de oameni care respectă doar regulile dictate de colegii de partid, de oameni care respectă solicitările cetăţenilor. Şi în Canada politicienii merg în piaţă, vorbesc cu oamenii, merg pe stradă, cu autobuzul...Oamenii ştiu să îşi ceară drepturile, iar politicienii sunt în slujba cetăţenilor, aşa cum ar trebui să fie şi la noi.

Ce facem cu sportul din ţara asta?

Suntem o ţară care avem mai multe ore de religie şi mai puţine ore de sport. Nu am nimic cu religia, să nu mă înţeleagă cineva greşit, dar copiii din ţara asta au nevoie de mişcare, de baze sportive moderne, de antrenori bine pregătiţi. Dintr-o ţară de care se temea toată lumea în sport, anul acesta vom merge la Olimpiada de la Rio doar ca să participăm. Avem nevoie de sportul de masă, de baze de selecţie. Avem nevoie ca statul să investească în sănătatea copiilor noştri. Nu orice părinte îşi poate permite să plătească antrenori, echipamente, cantonamente. Sunt chestiuni în care statul român trebuie să investească, dacă vrea performanţă. Şi autorităţile locale trebuie să investească în baze sportive moderne care să poată fi folosite de toţi copiii.