Magistraţii care au decis eliberarea din arest a lui Cristian Cioacă motivează decizia prin faptul că "nu s-a evidenţiat riscul influenţării în vreun fel a martorilor" şi că "este exclus şi cel al influenţării rezultatelor expertizelor", instanţa invocând, de asemenea, prezumţia de nevinovăţie.
 
Judecătorii care au decis, în februarie, înlocuirea arestului preventiv cu măsura controlului judiciar în cazul lui Cristian Cioacă îşi motivează decizia prin faptul că poliţistul nu poate influenţa martori sau părţi civile din dosar, şi nici nu poate avea vreo influenţă asupra rezultatelor expertizelor dispuse, informează Mediafax.
 
"Curtea constată că nu s-a evidenţiat riscul influenţării în vreun fel a martorilor ori părţilor civile din dosar şi este exclus şi cel al influenţării în vreun fel a rezultatelor expertizelor dispuse, după cum nu există date în sensul că inculpatul, dacă ar fi judecat în libertate, ar săvârşi alte infracţiuni", se arată în sentinţa judecătorilor.
  
Magistraţii consideră că menţinerea stării de arest pentru Cristian Cioacă ar avea doar "justificare abstractă".
 
"Instanţa observă că menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru ocrotirea ordinii publice şi pentru asigurarea scopului prevenţiei generale, ar avea în prezent doar o justificare abstractă, din moment ce în concret inculpatul nu ar mai putea influenţa de acum încolo desfăşurarea procesului penal şi nu sunt date minime că s-ar sustrage de la judecată, cu toate că a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă aspră, ori că ar săvârşi fapte penale, conduita sa în libertate, timp de mai mulţi ani anterior arestării, căpătând suficientă pondere şi fiind un motiv serios a se crede că riscul judecării în continuare în libertate nu ar fi decât unul care, teoretic, există cu privire la orice inculpat în orice cauză penală", se arată în documentul citat. 
 

Magistraţii Curţii de Apel Piteşti care au decis punerea sub control judiciar a lui Cioacă mai consideră că "nu mai există niciun temei concret care să justifice temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar pune efectiv în pericol comunitatea, ci, dimpotrivă, ocrotirea ordinii publice şi buna desfăşurare a procesului penal pot fi asigurate în continuare prin faptul că faţă de inculpat se va lua o altă măsură preventivă care, fără a-l priva în totalitate, va fi oricum restrictivă de libertate".