Pe 23 septembrie, la 11 h 21 m (Timp Legal Românesc), în emisfera nordică are loc echinocţiul de toamnă. Ziua scade treptat, iar noaptea va deveni tot mai lungă până la producerea solstiţiului de iarnă, la 22 decembrie.

Echinocţiul de toamnă reprezintă momentul în care Soarele în mişcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea. În această zi, în emisfera australă începe primăvara. Singurele excepţii le întâlnim în regiunile polare. În zona Polului Nord începe lunga noapte polară, iar în cea a Polului Sud, Soarele se iveşte deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocţiului de primăvară.

Echinocţiul are loc de două ori pe an, primăvara şi toamna. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu anul tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă a avut loc în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, datele mai des întâlnite sunt 22 sau 23 septembrie.

Cuvântul "echinocţiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui, provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" — "egal" şi "nox", "noctis" — "noapte".

AGERPRES