Branul se situează la mai puţin de 30 km de Braşov, pe şoseaua care iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului  cu masivul Bucegi.

BRAN- CETATE MEDIEVALĂ

Ţinutul dintre Bucegi şi Piatra Craiului a determinat o serie de episoade istorice încă din preistorie şi până în prezent, reliefate de o dată geografică şi istorică majoră: Trecătoarea Branului.

Fiind de-a lungul timpului una din cele mai importante legături transcarpatice, Trecătoarea Branului a dezvoltat o istorie dinamică formată din cele două componente majore, activităţile comerciale desfăşurate pe drumul ce o străbate şi de repetatele invazii militare care foloseau acelaşi traseu.

Amfiteatru natural, străjuit la est de munţii Bucegi şi la vest de masivul Piatra Craiului, Trecătoarea Bran oferea prin deschiderea să o largă panorama atât spre Ţara Bârsei cât şi spre dealurile şi valea Moeciului.

Cetatea Bran a fost înzestrată cu un domeniu format din sate ale Ţării Bârsei: Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tărlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apaţa, Zarneşti şi Tohan (ultimele două făcând parte din domeniu până în anul 1395), stăpânii domeniului având drept de folosinţă asupra pădurilor şi apelor, asupra vânătorii şi pescuitului, asupra fântânilor şi a câmpurilor comune.

CASTELUL BRAN - REŞEDINŢĂ  REGALĂ (1920-1947)

Anii tulburi ai primului război mondial înscriu în istoria castelului Bran un gest conjunctural al autorităţilor braşovene, care – cu ocazia încoronării, la 30 decembrie 1916, a  împăratului Carol I al Austro-Ungariei ca rege al Ungariei– intenţionează să marcheze evenimentul printr-o donaţie.

Cu două zile înaintea marelui eveniment, la 28 decembrie 1916, primarul Braşovului, dr. Karl Schnell, îşi justifica gestul în faţa unei adunări a reprezentanţilor oraşului. “Noi, din acest oraş liber regesc, care ne-am adunat prima dată de la începutul invaziei vecinilor infideli, vrem astăzi să salutăm pe Majestatea Sa regească şi apostolică, din adâncul inimii. (…) Ne-am decis astăzi să rugăm cu veneraţie pe Majestatea Sa, ca şi odinioară, castelul de pe vechea stâncă Dietrich să intre în posesia regelui. Şi oferim acest cadou cu credinţă, ca supuşi nestrămutaţi”.

Adăugând “sentimentul de mândrie al invincibilităţii monarhiei, după strălucitele succese din Est”, primarul Karl Schnell i-a înaintat această propunere magistratului oraşului, care urma să o aprobe şi să o ducă la îndeplinire.

“Cu însufleţire”, acesta a stabilit “în numele populaţiei, în unanimitate” ca “din partea oraşului nostru, îl rugăm pe Carol al IV-lea  să primească drept cadou modest, proprietatea oraşului Braşov, castelul Bran şi parcul”.

DRACULA

Dracula – aşa cum este perceput astăzi – constituie rezultatul interferentei unor fapte istorice reale, intrate în legendă, legate de domnia lui Vlad Ţepeş – Dracula, al consemnărilor unor cronicari ai vremii, cu intenţia de a-l pune pe marele voievod într-o lumină nefavorabila, amplificate în secolele următoare prin asocierea cu personajul romanului de ficţiune „Dracula”, apărut în Anglia, în 1897, avându-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.

Adevarul despre domnitorul Ţării Româneşti Vlad Ţepeş (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrări aparţinând istoricilor romani şi străini.

Convins că numai o domnie puternică în interior putea să asigure ordinea în ţară şi să organizeze cu succes apărarea ei de primejdiile externe, Vlad Ţepeş recurge la o domnie autoritară, impune supuşilor săi cinstea şi hărnicia ca virtuţi; necinstea (hoţia) lenevia şi viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în ţeapă, o pedeapsă crudă, dar care poate fi înţeleasă doar în raport cu epoca în care a trăit, o epocă de mare cruzime, care a cunoscut şi alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spânzurătoarea etc..

Sursa: bran-castle.com

Foto: Öner Ermiş