Conacul boierului Bellu din Urlaţi este o bijuterie arhitrctonică, care stă ascunsă printre podgoriile prahovene. Este o cladire veche, care transmite izul românesc vechi, ducându-te cu gândul la România de altădată.

Majoritatea turiştilor, care aleg să viziteze Prahova, optează, mai degrabă, pentru obiectivele turistice care se găsesc în staţiunile montane de pe Valea Prahovei. Foarte multe dintre ele se găsesc şi în alte părţi ale judeţului, prin satele şi oraşele din împrejurimi. Printre ele se află şi conacul Bellu din Urlaţi, care a aparţinut familiei ce a dat şi numele celebrului cimitir din Bucureşti.

Muzeul “Conacul Bellu” din Urlaţi se află la aproximativ 30 de kilometri de Ploieşti, pe dealurile cu vii din zona Urlaţi, Dealu Mare. Conacul Bellu ar putea fi ratat dacă nu sunteţi destul de atenţi la indicatoarele care îi semnalează prezenţa, care sunt destul de puţine. Cel mai uşor îi puteţi găsi la intersecţia drumului care merge spre Urlaţi din DN 1B, Ploieşti – Buzău.

Fiind de un alb imaculat, renovat şi plasat într-un cadru care-ţi taie răsuflarea, este considerat cel mai frumos conac de secol XIX din Ţara Românească, construit în stil vechi românesc. Ceea ce s-a păstrat din conac, acum muzeu, este doar o parte dintr-un complex de clădiri care a înfruntat cele două războaie mondiale şi mai ales teribilele cutremure din 1940, 1977, 1984 şi 1990.

Domeniul Bellu se compunea din „Casa Mare”, conacul propriu zis, o cuhnie, o biserică, acum dispărute, „Casa Mică”, actualul conac şi ansamblul porţii de intrare. Conacul se completează cu o cramă boierească, cu piese cioplite în piatră (linuri, călcătoare) din sec. II-III şi alte utilaje şi vase pentru producerea vinului din cele mai vechi timpuri şi până azi.

În interior, conacul este şi mai fascinant, o îmbinare fastuoasă între influenţele occidentale şi cele orientale în care se păstrează o mare parte din mobilierul original, dar şi fotografii realizate de Alexandru Bellu, boierul căruia i-a aparţinut conacul, cărţi şi obiecte personale, tablouri, candelabre, sfeşnice, statuete, stampe, vase orientale, porţelanuri şi argintărie.

De altfel, după planurile şi fotografiile boierului cu origini macedonene ,Alexandru Bellu (1850-1921), artist fotograf recunocut, s-a realizat şi restaurarea clădirii, ultima finalizată în 2010. Deşi ar fi putut să se stabilească la Paris sau ar fi putut să profeseze ca avocat, Alexandru Bellu a preferat să locuiască la Urlaţi, străbătând satele din jur pentru a imortaliza chipurile ţăranilor din regiune. Era prieten cu Nicolae Grigorescu şi Theodor Amann, un mare om de cultură, numismat şi colecţionar pasionat.

 Cimitirul Bellu din Bucureşti a fost numit după baronul Bellu, unul dintre strămoşii boierului Alexandru, după ce acesta a donat primăriei Capitalei un teren, în 1853.

O excursie la Urlaţi se poate transforma într-o lecţie de istorie, savurată într-un peisaj de vis, total diferit de cel al munţilor de pe Valea Prahovei, dar la fel de preţios şi încântător pentru suflet.

Sursa: histmuseumph.ro