Republica Guineea Ecuatorială, cu o suprafaţă de 28.051 kmp şi o populaţie de 740.743 de locuitori (estimare din iulie 2015), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), aniversează la 12 octombrie Ziua naţională. În 1968, după 190 de ani de ocupaţie spaniolă, Guineea Ecuatorială îşi proclamă independenţa.
Descoperite de navigatori portughezi în 1469 şi 1471, devenite posesiuni lusitane, insulele Fernando Po (Insula Bioko) şi Annobon (Insula Pagalu) sunt cedate Spaniei în 1778 (Tratatul de la El Pardo), ca furnizoare de sclavi, ce erau trimişi, ulterior, în America de Sud. Spaniolii nu au rezistat prea mult pe insula Fernando Po fiind decimaţi de febra galbenă, retrăgându-se în 1781.
După abolirea de către britanici a comerţului cu sclavi în 1807, Marina Regală a cerut spaniolilor ca în insulele din această regiune să fie organizate baze în vederea suprimării în totalitate a comerţului cu sclavi practicat de-a lungul coastei africane.
În acest context, începând cu 1827, britanicii au înfiinţat baza Port Clarence (mai târziu Santa Isabel, acum capitala Malabo), un port de adâncime pe coasta de nord, dar au pus bazele alteia şi în golful San Carlos (în prezent, golful Luba) de pe coasta de vest, se menţionează pe www.britannica.com.
La mijlocul secolului al XIX-lea, spaniolii ocupă şi teritoriul african din dreptul celor două insule (Rio Muni, azi Mbini), locuit de triburi bantu, posesiunile fiind reunite sub numele de Guineea Spaniolă. Teritoriile au devenit independente la 12 octombrie 1968, sub numele de Guineea Ecuatorială.
Guineea Ecuatorială este singura ţară de pe continentul african a cărei limbă oficială este spaniola, se arată pe site-ul www.veintemundos.com, chiar dacă nu este prima limbă vorbită de locuitorii săi (deşi se estimează că 89% dintre locuitori vorbesc spaniola ca prima limbă).
Majoritatea populaţiei locuieşte în regiunea de coastă a ţării, în oraşe precum Malabo, capitala, Bata, Kombis, Bengas sau Balengues.
Ţara este împărţită în şapte regiuni administrative, economia sa bazându-se, în principal, pe producţia de cacao şi extracţia de petrol şi gaze, fiind al treilea mare producător de petrol din Africa sub-sahariană.
Guineea Ecuatorială dispune de un relief format din coline şi munţi cu înălţimi relativ reduse (1.525 m), traversate de râuri care se varsă în Oceanul Atlantic. În zona insulară, însă, se găsesc munţi vulcanici înalţi (Pico Basile, 3.008 m).
Insula Bioko este de o frumuseţe aparte, cu panorame spectaculoase ale munţilor vulcanici, păduri tropicale şi colonii impresionante de ţestoase.
Parcul Naţional Monte Alen oferă vizitatorilor pe lângă multitudinea de plante tropicale şi exemplare ale vieţii sălbatice, precum elefanţi, gorile, cimpanzei ş.a., în timp ce în îndepărtata insulă Corisco există cele mai frumoase plaje cu nisip alb şi cultură tradiţională, se arată pe www.veintemundos.com.
Cel mai important oraş al ţării este capitala Malabo, cu o populaţie de 145.000 de locuitori (2014), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov). Situat pe coasta de nord a insulei Bioko, Malabo este considerat prima destinaţie turistică a ţării, capitala având un aer exotic, la care contribuie arhitectura de inspiraţie spaniolă, dar şi vegetaţia luxuriantă.
Catedrala Malabo, construită în stil gotic şi situată în Piaţa Mare, este cel mai frumos edificiu al capitalei. Tot aici, se află o altă construcţie impresionantă, Palatul Prezidenţial, care împreună, cu grădinile sale acoperă aproape în întregime partea de est a oraşului, potrivit www.infotour.ro.
Un alt punct de interes este Universitatea Naţională a Guineei Ecuatoriale, o clădire în stil colonial spaniol, ce dispune de un campus impresionant. În apropiere de Malabo, în Moka, se află Centrul de Protecţie a Biodiversităţii, unde turiştii pot afla informaţii despre modul de protejare a zonelor naturale.
