Reprezentând un veritabil simbol al oraşului Sibiu, Podul Minciunilor a fost reconstruit în anul 1859, la fabrica lui Fredericus Hutte, fiind primul pod din România şi al doilea din Europa confecţionat din fontă turnată.

Iniţial, podul a fost conceput din lemn, iar trecerea pe sub acesta era iluminată de trei lanterne şi păzită de santinele, aşa cum este specificat de Emil Sigerius în 1771.

Podul Minciunilor care leagă cele două sectoare ale Pieţei Mici, permiţând legătura dintre Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus, este, fără îndoială locul cel mai încărcat de istorie din Sibiu. Acest pod a servit iniţial, după spusele localnicilor, pentru circulaţia căruţelor.

Până la construirea acestui pod, accesul între cele două sectoare ale pieţei se făcea pe sub un conglomerat de clădiri, demolat în 1851. Zidul care susţine scara înglobează un ancadrament pătrat din piatră, vestigiu al unei construcţii medievale.

Podul a fost construit cu decoraţiuni prin traforare, având la capete două cercuri mari decorate cu stema oraşului Sibiu. De o parte şi de alta a podului, înspre sud şi nord, pe marginile de piatră ale pasajului pietonal de sub pasarelă se află patru corpuri de iluminat din fontă turnată. Deoarece podul nu era construit pe piloni, el a fost denumit în germană “liegenbrücke”, ceea ce însemna în traducere “podul culcat”. În anul 2004 a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Sibiu .

Podul Minciunilor din Sibiu ascunde patru dintre cele mai frumoase legende care circulă de peste 140 de ani pe aceste meleaguri.

Cea mai cunoscută legendă spune că podul are urechi şi o putere greu de imaginat, astfel că, la fiecare minciună auzită, el începe să geamă din toate încheieturile, iar balustrada dă impresia că va ceda în orice moment, aducând mincinosul cu picioarele pe pământ.

Conform altei legende, în Piaţa Mică din Sibiu se ţineau mai multe târguri, iar, după ce ajungeau acasă, unii cumpărători îşi dădeau seama că au fost păcăliţi. Ei se întorceau în piaţă şi îi luau de piept pe negustorii mincinoşi şi, în hohotele de râs ale mulţimii, îi aruncau de pe pod. Astfel, când poposeau din nou la Sibiu, negustorii se temeau să îi mai înşele pe localnici.

Una dintre cele mai ”picante” legende susţine că podul era locul de întâlnire al îndrăgostiţilor, unde se decidea viitorul acestora, iar fetele ce susţineau că sunt neprihănite şi în noaptea nunţii se dovedea contrariul , erau aruncate de pe pod.

Tot la această idee se rezumă şi a IV-a legendă legată de Podul Minciunilor, potrivit căreia cadeţii de la Academia Militară  îşi dădeau întâlnire pe pod cu tinerele domnişoare localnice. Aceştia le promiteau multe şi apoi erau lăsate să-şi aştepte în zadar bărbaţii care uitau de ele şi de jurămintele de amor.

Podul Minciunilor este fără îndoială locul cel mai încărcat de legendă din Sibiu şi cel mai cunoscut obiectiv din capitala culturală europeană.