Există pere de foarte multe soiuri, culori şi forme, dar oricare dintre acestea le-aţi alege atunci când cumpăraţi fiţi atenţi ca perele să nu fie lovite, să fie ferme şi  să fie coapte. Nu cumpăraţi pere care sunt zdrobite sau prea moi. Cel mai probabil au început deja să se strice şi nici la dulceaţă nu vor fi foarte bune.

Nu vă ghidaţi după culoare atunci când cumpăraţi pere. În cazul perelor culoarea nu este un bun indicator al gradului de coacere. Sunt soiuri de pere care au coaja verde închis şi atunci când sunt bine coapte. Altele pot fi frumoase galbene, dar nu sunt încă coapte.

Spre deosebire de alte fructe, perele, pentru a avea cea mai bună textura, gust şi culoare e bine să se coacă după ce au fost culese. Perele trebuie depozitate la temperatura camerei, mai ales dacă sunt mai tari. O dată coapte însă e bine să fie consumate cât mai rapid pentru ca apoi încep să se degradeze. Totuşi le mai puteţi ţine câteva zile în frigider dacă sunt bine coapte. Există însă soiuri care pot fi ţinute în bune condiţii chiar şi câteva luni,cu precădere perele de iarnă (Anjou şi Winter Nellis)

Un mic truc pentru a testa dacă o pară este sau nu coaptă este să apăsaţi uşor cu degetul mare lângă codiţa. Acolo trebuie să fie un pic mai moale. Perele se coc din interior în exterior şi pentru că partea superioară, acolo unde e codiţa este zona cea mai îngustă este cel mai bun loc pentru a testa dacă fructul este sau nu copt.

Dacă partea inferioară a fructului este moale înseamnă ca para s-a copt prea tare şi nu va putea fi păstrată mult timp. Totuşi la gemuri, dulceţuri sau sucuri acestea sunt cele mai indicate.

Sunt cunoscute peste 3.000 de tipuri de pere în lumea întreagă. Acestea sunt împărţite în două mari categorii în funcţie de origine: pere europene şi pere asiatice. După caracteristici perele se clasifica în trei grupe şi anume: superioare, mijlocii şi obişnuite.

Între soiurile de toamnă amintim soiurile de pere Conference; Ducesă de Angouleme; Doina; Aniversare; Untoasa de Bosc; Decana Comisiei; Jeana D'Arc; Untoasa de Geoagiu; Untoasa Hardy şi Abatele Fetei.

Perele Conference sunt mijlocii culoare galben-verzui, cu pete ruginii de diferite mărimi. Pulpa este albă, lină, fondanta, suculenta, dulce, aromată fiind de calitate foarte bună pentru masă.

Perele din soiul Ducesa de Angouleme sunt mari sau foarte mari. Au culoare verde-gălbui cu numeroase puncte de rugină. Pulpa este albă, consistentă, suculenta, cu aromă potrivit de intensă.

Doina este un soi românesc de toamnă, galben-verzui şi cu pete cu roşu-vişiniu. Pulpa este alb-verzui, cu consistenta foarte fină, untoasa, suculenta şi cu gust dulce, uşor acidulat cu aromă plăcută.

Între soiurile româneşti mai amintim şi Aniversare, untoasa de Geoagiu (galben-verzui, slab rumenite cu roşu oranj pe partea însorită cu pulpa albă, untoasa, suculenta, dulce şi armonios acidulata, superioară pentru masă). Alte soiuri de pere sunt: Williams, Napoleon, Hordenpont, Magdalena, de vară, şi aşa mai departe.

Oricare dintre soiuri le-aţi alege nu uitaţi să verificaţi dacă sunt sănătoase, întrebaţi vânzătorul dacă este şi producător, dacă a tratat pomii cu substanţe chimice şi când a cules fructele.

În final trebuie să ştiţi că pe lângă faptul că sunt gustoase, perele sunt şi foarte sănătoase. Conţin multe vitamine şi minerale care ajută la întărirea imunităţii, reducerea nivelului colesterolului din sânge, ajuta la digestie şi nici nu are foarte multe calorii. O pară de dimensiuni medii are circa 70 kcalorii.

Perele le puteţi folosi la foarte multe reţete. Nu doar la deserturi ci şi la aperitive sau feluri principale.