Nu. Nu pentru că premierul Victor Viorel Ponta a fost prezent, ca piază rea, în sala din Copenhaga, acolo unde s-a ţinut concursul, probabil în calitate de căpetenie a Guvernului României, principal sponsor al deplasării. Mă gândesc că a negociat cu Băsescu cine să reprezinte România în sala Eurovisionului şi i-o fi dat ăla bătrânul voie, după ce au convocat CSAT-ul.

Nu. Şi nici pentru că vreo voce minunată ar fi răsunat în eter, obligând juriile naţionale să o aleagă. Pur şi simplu, România a pierdut pentru că Eurovisionul nu mai este azi un barometru al talentului ci doar un mod în care, anual, se verifică cine cu cine mai este prieten în Europa.

Huiduielile generalizate la adresa Rusiei atunci când primea puncte din spaţiul ex-sovietic, demonstrează că există o parte a Europei care nu înghite expansiunea nesimţită a urmaşilor lui Ivan cel Groaznic. Numai că aceasta se întâmplă în sala de spectacole şi nu în politica europeană din afara sălii, unde reacţia antirusească este extrem de palidă şi mult mai puţin agresivă. În aceeaşi măsură, punctele obţinute de Rusia au demonstrat că, prin alte state, mai sunt comunităţi ruseşti suficient de multe pentru a fi aparate cu sabia în mână de către armata lui Putin. Aşa că, aviz amatorilor, că ăştia când vin în excursie organizată, vin cu tancurile şi nu mai pleacă cu zecile de ani, prelungindu-şi sejurul !

În rest, fenomenul de deja-vu persistă. Ţările nordice îşi împart puncte între ele, fosta Iugoslavie, azi fărâmiţată, se trezeşte la viaţă în timpul Eurovisionului, iar noi constatăm că în timp ce aşteptăm cu mâna întinsă puncte pentru un spectacol excepţional al reprezentanţilor noştri, doar Moldova ne mai rămâne prietenă şi ne vede ca pe Fat Frumos. Comunităţile româneşti din Italia (5 puncte acordate României) şi Spania (8 puncte) au scăzut dramatic, semn că-i criza mare pe acolo şi că românaşii s-au întors în bătătură. Noroc cu Israelul care ne-a amintit cât de mulţi evrei s-au născut în România şi că aceştia, spre deosebire de alţii, nu uită să iubească locul de unde se trag.

Dar, până la urmă, greşeala capitală ne aparţine. Nu nouă, tuturor, că acceptăm ca în fiecare an să ne umilim pe la Eurovision, ci echipei care ne-a reprezentat, în special celor care au asigurat regia. Păi bine, domnule, să nu îţi dai seama că dacă îl puneai pe Ovi să se bărbierească şi îi puneai o barbă Paulei Seling, erai cel puţin de locul 2 ? Aşa că, data viitoare să ne băgăm minţile în cap şi să ne amintim : dacă este circ, atunci să câştige femeia cu barbă ! Hai, ne vedem la anul ! Şi un pic mai mare atenţie la selecţie, da ? Poate o să câştige crocodilul zburător sau un grup de siamezi care cânta la tobe. Care voce, mai ? Băi, voi chiar nu aţi înţeles ?