Era acum ceva timp, pe un post de televiziune, o emisiune interesantă care se chema ”La taifas cu...”. De regulă, invitaţii erau persoane cu ştaif şi cărţi de vizită impresionante, din domeniul cultural şi ştiinţific. Într-o lume a televiziunii în care domneşte ştirea goală de conţinut, violenţa conjugală şi crimă abjectă, toate prezentate la ora 5 p.m. pe post de substitut de hrană, adică fix la ora la care englezii îşi beau ceaiul ca semn al domniei pe care o afişează vădit, această emisiune era un balon de oxigen, o gură de aer pentru cei cu şcoala la zi. Mai auzeai bărbaţi şi doamne ai neamului românesc discutând “mai intelectual”, cum ar zice fanii jurnalului plin de grozăvii. Cum emisiunea nu dădea dovadă de voinicie în “reiting”, a dispărut din grila de programe, făcând loc unei rude mai sărace în conţinut, dar cu o audienţă mai mare şi cu un preţ mai ridicat al publicităţii pe minut.

Da, sigur, am auzit de zeci de ori explicaţia aceea tâmpită oferită pe post de îndrumare, după care, dacă nu îţi place, nu te uiţi, “push the button” şi ajungi pe ce îţi convine. Numai că, oricât ai căuta în josul sau în susul ofertei televiziunilor noastre, dai de acelaşi rahat pe care, de multe ori, nevinovaţi lipsiţi de cel mai elementar talent, încearcă să îl prezinte pe post de savarina.

Ei, dar soluţii ar mai fi, zic eu. Uite, cum ar fi fost, de pildă, că la emisiunea a cărui deces îl deplângeam mai sus, să fi fost prezent Gigi Becali. Adică, să stăm cu Gigi la taifas, pe teme culturale. Am fi putut afla că a fost în Dubai, în interes ştiinţific, să studieze oile acelea mari şi cocoşate, pe care le cresc beduinii într-un tărâm care nu are tratat de extrădare cu patria noastră. Asta după ce am fi aflat că zdrenţele acelea de judecători au avut curajul să îl condamne, chiar pe el, om cu credinţa în Dumnezeu, făuritor de biserici şi parlamentar roman, fapt în măsură să îl scârbească suficient de mult şi să îl facă să se supere pe ţara. Păi, nu a fost el bou când a renunţat la mandatul de europarlamentar şi s-a făcut simplu parlamentar roman, luând ţeapa vieţii lui ? Că de unul care are şi euro în faţă, dar şi în buzunare, se speriau judecătorii şi îl achitau de toate relele. Adânc, nu e aşa ?

După o săptămână, puteam  sta de vorbă cu Nilă Costea şi Cruduţa. Aici era mai profund ca la Petre Ţuţea. De la Nilă am fi aflat că ….”aaaaa””, ihi”, dar şi alte onomatopee secvenţiale care să ne lumineze în cunoaşterea profundă. Iar Cruduţa, ehehe.., de la ea am fi aflat cum acţionează creşterea sânilor prin implant asupra neuronului singuratic al fetei de la ţară. Ştiinţă, vere, nu glumă!

În fine, eu aş fi făcut o emisiune cu lotul oamenilor de fotbal. Nu echipa naţională, ci echipa puşcăriaşilor care se jură că nu au furat şi că sinceritatea este trăsătura lor de caracter principală. Acum, s-ar putea să aibă şi ei dreptate. Păi, am ajuns de râs dacă trimitem oamenii în puşcărie pentru o amărâtă de evaziune fiscală de câteva milioane de euro! Dacă furau o găină, un cal, o roabă, acolo, mai înţelegeam, dar aşa, în cazul lor, chiar că s-a exagerat.

Dar uite că nu a fost să fie! Emisiunea mea preferată nu mai este. Tocmai de aceea stau  la taifas, uneori, cu mine însumi, şi îmi pun o întrebare la care, până acum, nu am găsit răspunsul : oare, vreodată, ne vom mai putea schimba?