Un film celebru începe cu replica: „Ce se poate spune despre o fată de 20 de ani care a murit...”...Eu vă întreb astăzi ce se poate spune despre o tânără care nu a apucat să împlinească 40 de ani...?

Povestea pe care vreau să vă o spun astăzi este a unei tinere cu păr creţ şi ochi incredibil de frumoşi, o poveste care a început în urmă cu mulţi, mulţi ani...

A fost colega mea de clasă, ne-am mai intersectat drumurile prin viaţă de câteva ori, iar apoi, brusc, am aflat că a murit...Şi atât!

Am plâns pentru tinereţea ei şi pentru cele două fetiţe rămase orfane mult prea devreme. M-am mai gândit din când în când la ea, mereu cu tristeţe şi constatând că amintirile din perioada liceului s-au estompat, iar singura imagine care mi-a mai rămas în minte este a ei plimbându-şi fiica cea mică în cărucior...

Astăzi ar fi trebuit să împlinească 40 de ani şi în loc să ne aducem aminte de năzbâtiile din liceu am descoperit nedreptatea reţelelor de socializare. Am descoperit lipsa de umanitate a Facebookului şi nu am putut să nu mă întreb ce e mai important: să comunici cu prieteni vechi, cu oameni pe care i-ai cunoscut la un moment dat sau să te împrieteneşti cu toată lumea care îţi iese în cale?

Am descoperit nedreptatea unui Facebook care îţi oferă sute de prieteni, dar care uită să împărtăşească fericirea sau durerea unui cont...Pe Facebook toţi suntem fericiţi, egali, milionari, frumoşi, deştepţi, populari sau cum vrem noi să fim...

Ea era frumoasă şi în realitate...era populară şi în realitate...avea o familie frumoasă...dar din păcate totul este la trecut...

Dar să revenim la supărarea pe care mi-a cauzat-o Facebookul...intrând pe contul de Facebook al fostei mele colege de liceu am descoperit că oamenii îi spun „La mulţi ani!”. M-am revoltat, mi-au dat lacrimile şi am promis să încerc să nu fac niciodată o astfel de gafă...Să nu tratez pe toată lumea la fel şi să nu uit că în spatele fiecărui cont de Facebook se ascunde un om, un om cu tristeţi, cu bucurii, cu drame, cu realizări, un om care suferă, un om care este fericit...un om cu bune şi rele...

Iar pentru voi am un sfat: nu mai lansaţi urări şi felicitări oricui...poate că omul acela a dispărut, poate a emigrat într-o lume mai bună şi mult mai frumoasă sau poate, pur şi simplu, nu este interesat de urările voastre de bine...