Lumea privită prin aburul ireal al toamnei, printre frunze veştede şi copaci umezi. Sau scăldată într-o lumină agonică, rea, sticloasă, ca o strângere de inimă.

Siluete plutind de-a lungul aleilor din imensul parc ca într-un cimitir marin, printre cruci fluide, măcinate de veşnicie. Sunete estompate de alean, foşnetul rochiei de mătase, pasul incert dezgolind fildeşul gleznei, freamătul valului de păr negru în aerul potrivnic.

Păsări despicând cerul plumburiu cu neliniştea scormonitoare a unui scalpel, măscărici istoviţi luptând zadarnic împotriva melancoliei. Zbateri fără răspuns, monologuri de tânguiri, singurătate în doi.

O înaintare de cortegiu funerar, cu paşi şovăielnici, opriri neaşteptate şi reluarea mecanică a mersului. Atingeri ca de morţi, buze pecetluite, mâini de marmură, şuviţe încremenite. Gânduri fâlfâind spre orizonturi contrare.

Toamna izgonită dincolo de obloanele grele de lemn, asaltând în van încăperea uriaşă cu vaietele ei de negură. Contururi cuibărite în jilţuri, priviri împletindu-se bezmetic în jăraticul căminului, murmure nerostite izbind zidurile întunecate. Clinchetul cupelor pe bronzul mesei, ritualul disperat al uciderii fiecărei zile, iluzoria nădejde a dimineţii de mâine.

Sentiment de exil, lumea ca ameninţare, ca vrăjmaş. Treptele refugiului, coborâte una câte una în întortocheata citadelă interioară. Neputinţa de a vorbi, de a şopti, de a geme. Fiinţa-pereche îndepărtându-se ca un martor tăcut din faţa morţii.

Silabe căzând cu zgomot de zaruri. Cuvinte, propoziţii, fraze descompuse la nesfârşit. Despuiate de sens până la scheletul subtil al vorbirii. Trecutul stârnit ca un vârtej de fum, amintiri renăscând halucinant, stări de spirit închise în chihlimbarul clipei. Fericirea ca iluzie, ca străfulgerare, ca dram.

Destinul de a fi împreună, asumarea lui. Dumnezeu ca provocare, salvare şi tortură. Mărul unic recompus din infinitele jumătăţi posibile, desăvârşind miraculos întregul.

Tăcerea ca împăcare. Cu sine, cu fiinţa-pereche, cu lumea. Liniştea punând surdină până şi gândurilor, istovitoarelor şi inutilelor zbateri.

„Les grandes douleurs sont muettes.” Marile dureri sunt mute.