Anul trecut, cam  pe vremea  asta,  mă întorceam,  oarecum  copleşit, din prima mea vizită în Danemarca, tărâmul unei evidente stări de fericire. Într-un clasament  promovat  pe toate căile, Danemarca  apărea pe locul  al  treilea în topul ţărilor  al căror  nivel de trai  le dădea dreptul să se considere fericite.

               Un clasament întocmit de  ONU , apărut zilele trecute, plasează, meritat,  Danemarca pe locul I, luând în calcul  venitul mare pe cap de locuitor, o viaţă sănătoasă şi absenţa corupţiei la nivelul   liderilor.

              Pe lângă acestea , mai sunt caracteristice  alte trei condiţii, aflate la un nivel  mult mai personal al fiecărui individ: simţul sprijinului social, libertatea fiecăruia de  a face alegerile pentru propria viaţă şi o cultură a generozităţii.

             În acest clasament, România ocupă un nefericit loc 90, în a doua parte , dar, ce uşurare , în prima sută.  Ne devansează Moldova, Albania, Belarusul, Pakistanul  şi  Kosovo,  printre mulţi alţii.

              Ce ne face atât de nefericiţi ? În primul rând,  starea de captivitate, cu care ne-am  obişnuit şi de ale cărei delicii otrăvite  ne bucurăm zilnic. Captivi ai trecutului  şi, în mod egal, ai unui prezent  în care continuăm să ne facem iluzii, în ciuda tuturor relelor ce ni se întâmpă, captivi ai firii noastre versatile -  Firea românului nu este leneşă, este însă iubitoare de ocupaţie variată- Constantin Rădulescu – Motru.

             Suntem  nefericiţi pentru că ne găsim de multe ori singuri, temători să decidem pentru noi înşine şi, tot mai atent cultivat, antrenaţi, cu metodă,  într-o cultură a urii . 2013  găseşte o Românie fracturată, aproape tribalizată.

             Viaţa noastră nu are un traseu firesc, părând doar o poziţionare faţă de politic, de putere, în speţă. Temele ce ne ocupă viaţa sunt  secundare, pentru că ţin de partizanate,  au abordări  joase, orientate spre persoane şi nu  conţin idei generale, constructive.

              Cred că nefericirea noastră are nevoie de un magician, doar că magicienii sunt tot mai rari . Cineva îi face, constant şi cinic,  să dispară. Magicianul a făcut un semn şi a dispărut foamea. A făcut un alt semn şi a dispărut  injustiţia, altul, şi s-a terminat războiul. Politicianul a făcut un semn şi a dispărut magicianul (Woody  Allen)