Vivi Răchită – trimis al primarului Dobre în sport (înţeleg că oficial nu e consilier) – a fost înregistrat spunând – citez - “mi se rupe pixul mie de ce scrie în ziare”.

OK, nu e nimeni obligat să-i pese ce scrie presa, să o citească, să o comenteze.

În orice caz însă, Vivi, perceput ca fiind reprezentant al unei instituţii, ar trebui să se ferească de un astfel de limbaj, în public, cel puţin.

Dar nu poate. Răchită e genul de om care atunci când prinde niţică autoritate începe să aibă derapaje.

E elevul de clasa a treia care-şi pune în cap să scrie cu pixul şi îşi lăbărţează caligrafia, depăşind liniile caietului. Neţinând cont că greşeala se şterge greu, din caiet, din contracte sau din mintea colectivă. Ştegerea lui Capră, de exemplu, n-a făcut gaură doar într-o foaie, ci în toată cartea de istorie a Petrolului!

Ce bine era dacă trecerea echipei Petrolului la investitorul adus de Vivi Răchită era scrisă întâi cu creionul, pe o ciornă…

Poate nu era nevoie de un nou Petrolul care să joace la liga a patra.

Poate nu mai ajungeam aici, iar tu, Vivi, rămâneai cel care s-a zbătut pentru promovarea Petrolului, pentru construirea stadionului, cel care a condus totul  până la punctul în care era nevoie de o schimbare. Toate acestea, nu degeaba, ci contra unei remuneraţii foarte bune, de 5.000, respectiv 10.000 de euro lunar, de la bugetul Ploieştiului.

Poate acum presa scria despre felul în care jucătorii se pregăteau de noul sezon şi făcea bilanţul amicalelor, nu publica un program de campionat din care nu face parte Petrolul!

Nu făcea nicio referire la persoana lui Vivi Răchită, iar tu nu mai erai în situaţia de a ţi se rupe instrumentul de scris!

Dar ce-ar fi însemnat astea pentru tine, Vivi?