Ideea de bază pentru confruntarea cu FC Voluntari e că Petrolul trebuie să câştige. Nici mai mult, nici mai puţin.

O sumedenie de semne de întrebare trebuie cumva să ducă la victorie. Petrolul pleacă de la puţin mai mult decât acum două etape, dar, exident, nu suficient pentru a fi sigură că bate trupa lui Ionel Ganea.

În duelul dintre Gane şi Ganea, Voluntariul are mai mult decât un “a” în plus: o echipă mai bună, rezultate mai bune, bani mai mulţi, salarii la timp şi altele, la care intră şi Dumitru Dragomir, nu? Păi da, din moment ce, la fişa postului, trebuie că e trecut, pe lângă atribuţiile unui preşedinte obişnuit, acest capitol: “şi altele”. Ştiţi voi care.

Avantajul Petrolului e terenul propriu şi aici nu mă refer la gazonul readus la viaţă de CSM, ci la Ilie Oană cu toate semnificaţiile lui, la teritoriul propriu pe care lupii trebuie să şi-l apere. Din care să nu cedeze niciun punct acestei grupări săteşti care îmbrăţişează cu succes ultimul răcnet, zbieret, cum vreţi să-i spuneţi, în materie de fotbal la noi: moda comunelor satelite Bucureştiului şi echipei/echipelor lui.

Nu ştiu câţi dintre jucătorii Petrolului simt nedreptatea care s-ar înfăptui dacă echipa Ploieştiului ar retrograda, iar Chiajna sau Voluntarii sau chiar amândouă vor rămâne în prima ligă cu suporterii lor din care nu umpli un autobuz şi care copiază cu neruşinare cântecele galeriilor cu tradiţie.

Este bine să ne gândim şi la câte trei puncte, doar la meciul viitor, nu mai mult, cum spun antrenorii şi fotbaliştii, dar ar fi bine să avem în minte şi ce reprezintă, de fapt, Petrolul.

Şi ce reprezintă sau au reprezentat, de fapt Voluntari, Chiajna, Brăneşti, Otopeni.