Adevărul este că nu l-am bănuit niciodată pe preşedintele Federaţiei Române de Fotbal Mircea Sandu de prea multă inteligenţă, ci doar de un oportunism care îl ţine de mulţi ani în fruntea fotbalului românesc. Zilele trecute o ştire lansată de o televiziune centrală m-a lăsat mască: fostul fotbalist al Sportului Studenţesc s-a gândit să facă un cadou familiei copilului ucis de câinii maidanezi: bilete la meciul de fotbal România – Ungaria! Numai de spectacolul de pe Naţional Arena le arde părinţilor disperaţi după pierderea fiului. Joi la cimitir, vineri la stadion! Oare din banii părăduiţi de Federaţie sau de Liga lui Mitică nu era mai uman un ajutor material pentru familia atât de năpăstuită?

Teribila nenorocire a băieţelului omorât de câini a generat o adevărată isterie în societatea românească; o problemă nerezolvată de ani de zile a devenit un nou motiv de discordie între români. Nu ştiu de ce, dar am simţit mult artificial în declaraţiile  celor care îşi dau cu părerea în acest caz ; poate şi pentru faptul că cei mai zgomotoşi sunt cei care au avut posibilitatea să se implice , dar s-au trezit acum, când necazul s-a produs ; probabil se vor mai agita câteva zile, după care, în buna tradiţie autohtonă, totul va fi uitat. Falia creată între iubitorii de câini şi adversarii lor este speculată de toată lumea. Vedete părăsite de interesul publicului au găsit momentul prielnic să se bage în seamă : De la emisiunea „Sex cu Nadine”, mulatra a trecut cu nonşalanţă  la rolul de lider al demonstranţilor pro-eutanasiere; Vadim, acompaniat de prezicătoarea Carmen Hara, introduce o notă de suspans poliţienesc : micuţul nesupravegheat era deja mort atunci când a fost sfâşiat de câini (posibil viol ?!). Politicienii se dau şi ei în stambă, aruncând vina de la opoziţie la putere şi invers. Consilierii PDL ai Capitalei îşi dau demisia, dar revin rapid, realizând că vor rămâne fără indemnizaţia de şedinţă. Preşedintele Băsescu  aruncă încă o lovitură de bazooka către guvernul Ponta, propunându-i măsuri drastice, pe care nici el nu le-ar fi luat când era primar sau când îi prelua cu succes lui Boc atribuţiile de prim ministru.

Pare pretenţios, dar sunt tentat să spun că problema este o faţetă a gradului nostru de civilizaţie. Sunt mare iubitor de animale, cei doi câini ai mei sunt o sursă de energie pozitivă pentru toată ziua, după ce dimineaţa îi privesc o jumătate de oră alergând prin iarbă; probabil aş reacţiona violent dacă cineva mi i-ar lovi. Ceea ce nu înseamnă că îi înţeleg pe cei care încurajează propăşirea şi înmulţirea câinilor comunitari şi nici pe cei care îşi iau câini doar dintr-un prostesc sentiment de proprietar. Am văzut oameni care nu înţeleg responsabilitatea creşterii unui câine, indiferent dacă e unul de companie sau unul pentru apărarea proprietăţii. Închişi în padocuri de sârmă de doi metri pătraţi, primind o bucată de pâine la două zile, animalele sunt mai rău chinuite decât cele de pe stradă.

Cu câinii am rezolvat-o, România indignată aşteaptă soluţiile autorităţilor. Dar ce ne facem cu oamenii ? Cum ar trebui pedepsiţi soferii care-şi ucid din inconştienţă semenii ? Cum putem califica gestul şoferului de microbuz care acum câteva zile, la marginea Iaşului, forţează calea ferată şi este spulberat de tren, împreună cu alţi 10 călători? Prinşi cu problema câinilor, cumplitul accident trece aproape neobservat ; chiar mai neobservat decât acelaşi tip de accident în care a decedat în urmă cu două luni omul de afaceri din Ştefăneşti, Nae Nicolae. Sau cum ar trebui tratate femeile care îşi aruncă copiii nou născuţi la lada de gunoi, lucru pe care nu-l face nici o căţea? În ce lume trăim ?

Cred că întrebarea e greşită, pentru că tot felul de scenarii vorbesc despre Noua Ordine Mondială şi despre cea mai importanta temă a organizaţiei, cea de reducere drastică a populaţiei. Dar mai mult mă sperie faptul că mari personalităţi ale lumii ca Bill Gates, Kissinger, Roosevelt, Gorbaciov, Rokeffeler, Ferguson, au sustinut intens teza conform căreia cel mai mare duşman al umanităţii e chiar umanitatea … Dacă cu câinii a fost mai uşor, să vedem cine stabileşte cum şi cât din specia umană dispare … Sunt cinic, dar s-ar putea să nu înceapă cu cei răi …