Mi-am propus ca acum, după ce a plecat de la Cotroceni, să vorbesc cât mai puţin despre Traian Băsescu. Am făcut-o destul în ultimii 10 ani, o demonstrează articolele scrise sau emisiunile televiziunilor prahovene la care am participat. Nu mă încântă cu nimic faptul că am avut mereu dreptate în privinţa caracterului supus capriciilor, mâniilor şi dorinţelor hulpave, a comportamentului impulsiv şi răzbunător, a aplecării către minciună şi ilegalitate a fostului preşedinte. La fel de puţin mă bucură că cei care mă înjurau în 2004, astăzi mari critici ai lui Băsescu, mă felicită pentru inspiraţia de a pleca atunci din cloaca ce era pe cale să devină Partidul Democrat.

Numai că una din declaraţiile delirante în care omul nostru încerca să se bage în seamă, mi-a adus aminte, din nou, că am avut timp de 10 ani un şef de stat neiubitor de oameni, dispus în orice moment să-şi abandoneze protejaţii, să-şi părăsească şi să-şi calce în picioare prietenii şi colegii. Întrebat despre cazul Ridzi, fata care urmează să facă 5 ani de închisoare urmare aventurilor financiare din campania Elenei Băsescu la europarlamentare, Băsescu-tatăl deplânge „generaţia ratată de politicieni tineri”, în care o include şi pe fosta deţinătoare a portofoliului de ministru al Tineretului. Uită să precizeze, în stilul caracteristic, cine este iniţiatorul acestei politici de promovare şi folosire în propriul interes a unor tineri mediocri, fără carieră, fără nici un fel de performanţe personale, de multe ori împinşi în funcţii pentru care nu aveau nici competenţa şi nici expertiza necesară. Dacă foştii membri ai BPN al PD îşi mai amintesc, la multe din şedinţele din 2003, preşedintele partidului, pe atunci primar al Capitalei, ne instruia în legătură cu alegerile ce urmau să aibă loc în 2004 : „puneţi pe liste oameni noi, oameni tineri, că pe ăştia îi votează lumea, pot să fie şi nătângi !”. Şi să recunoaştem, reuşita a fost totala! Aşa a apărut la Partidul Democrat o adevărată panoplie de epigoni obedienţi, devotaţi până la slugărnicie şefului suprem, cei mai mulţi dintre ei având în jur de 30 de ani la momentul formării „imperiului Traian” : Udrea, Videanu, Anastase, Zlotea, Boldea, Radu Bica, Toader, Elena Băsescu, Apostu, Nastasia, Ostaficiuc, Negoiţă şi mulţi alţii. Şi pentru că exemplele bune sunt molipsitoare şi plagiatul la modă, nici celelalte partide nu s-au lăsat mai prejos, completând garnitura de nevârstnici cu mare apetit către ilegalitate: Chiuariu, Sereş, Olosz Gergely, Şova, Gheorghe Coman, Mureşan, Bagiu, David, Roşca, Marko Attila, etc. Ce s-a ales din ei? Se gândeşte Traian Băsescu la anatema care îi va însoţi toată viaţa pe aceşti tineri politicieni expiraţi înainte de vreme?

Categoric, cine se aşteaptă la o minimă părere de rău sau la un gest de penitenţă din partea fostului preşedinte se înşeală amarnic. Ca urmare nu avem de ce să ne mirăm că, fără nici un fel de regrete, în nemernicia sa Băsescu o plasează şi pe Monica Ridzi în categoria tinerilor eşuaţi, făcând uitată căruţa de bani pe care aceasta a băgat-o în fundul progeniturii sale. Sigur că fosta deputată are partea ei de vină pentru care plăteşte din greu, fiind deja  încarcerată la penitenciarul Gherla. Dar după ce că este  bolnavă în ultimul hal şi are mari probleme cu copiii, să mai fii şi obiectul batjocurii celor pentru care ţi-ai pus pielea la bătaie, mi se pare de un cinism greu de imaginat.

Să rămânem în acelaşi registru, al eforturilor făcute pentru campania reputatei europarlamentare EBA. Colega de pagină de la Jurnalul Prahovean, Cristina Iancu, într-unul din articolele postate zilele trecute, ne-a făcut să înţelegem că evenimentul organizat de Ritzi a fost o copilărie pe lângă întâmplările fastuoase din Prahova, din primăvara anului 2009, organizate de PDL-ul Robertei Anastase. Pitite sub numele „Zilele Oraşului Ploieşti”, au avut un scop la fel de „caritabil”: împingerea mezinei prezidenţiale către Bruxelles. 600.000 de euro, o mulţime de sponsorizări de la diferite societăţi comerciale, cinci (!) scene amplasate în diferite colţuri ale municipiului, concerte, premii, cadouri, copii încântaţi că după doua ore de aşteptare EBA le-a citit poveşti nemuritoare… Ce importanţă mai are faptul că evenimentul nu a mai avut loc şi în anii ce au urmat? Pe bună dreptate, doamna Iancu se întreabă de ce procurorii DNA nu s-au sesizat şi în cazul risipei de la Ploieşti, dacă pentru un eveniment similar Monica Iacob Ridzi va fi privată cinci ani de libertate?

Probabil vă miră titlul uşor indecent. Nu-mi aparţine, este al unui tânăr ziarist de la un cotidian central: „Mi se rupe de generaţia de politicieni pierdută. Dar cu anii noştri furaţi de ei cum rămâne?!” Încerc să-l înţeleg pentru că reprezintă reacţia marii mase de tineri adevăraţi, de tineri de valoare şi nu a neghinei care şi-a rezolvat neputinţele şi ignoranţa infiltrându-se în politică; a tinerilor pe care îi interesează prea puţin traiectul către puşcărie a specimenelor prezentate, dar care nu pot fi indiferenţi la viitorul lor într-o lume plină de riscuri.