Într-un articol de la sfârşitul lunii iulie, intitulat „Am văzut preşedinţi fericiţi” scriam: " …visul de aur al lui Băsescu este pe cale a se îndeplini: eliminarea celor mai importanţi adversari ai săi. Adrian Năstase e la puşcărie, Vântu la fel, Voiculescu îşi strânge bocceluţa pentru a lua drumul spre Rahova, Dinu Patriciu este într-o stare de sănătate care îl scoate de pe scena politică”. Nu bănuiam cât de rapid se va împlini „victoria” preşedintelui: Dan Voiculescu a fost condamnat, Dinu Patriciu a plecat dintre noi. Cunoscând bine cinismul şi răutatea înnăscută a celui care s-a vrut 10 ani şeful statului român, încerc să-mi închipui câtă gheaţă a curs în paharele cu whisky marţi, 19 august, la Palatul Cotroceni. Fericire uşor umbrită după doar două zile de la decesul liberalului, când Adrian Năstase a fost eliberat condiţionat, odată cu ispăşirea unei treimi din pedeapsă.

Departe de mine intenţia de a lua apărarea celor patru personaje aflate de mulţi ani în conflict cu Traian Băsescu; fiecare dintre ei a făcut greşeli majore şi s-a folosit de politică pentru a prospera şi a-şi majora averile. Dar probabil doar băsiştii înfierbântaţi  nu fac legătura în toate cele patru cazuri cu dorinţa de răzbunare viscerală a lui Traian Băsescu. Lui Dan Voiculescu i se trage de la încercările neizbutite de demitere a preşedintelui prin referendum, cea din 2007 fiind o eroare pe care n-am înţeles-o niciodată. Nu trebuie să fii mare politician ca să eviţi acţiuni fără nici o şansă de reuşită, ba mai mult, să reuşeşti doar resuscitarea lui Băsescu printr-un vot popular cu rezultat cunoscut dinainte de toată lumea. Ca urmare, în 2009 ne-am ales cu o realegere în cea mai importantă funcţie din stat, iar profesorul Voiculescu cu 10 ani de închisoare. Pentru mine, necunoscător al cazului Voiculescu se naşte o întrebare : dacă pentru un institut de cercetări (ICA), 3,6 ha de teren şi un prejudiciu calculat la 60 milioane de euro – să nu uităm, o privatizare după care totul a rămas în funcţiune – pedeapsa e de 10 ani, cam cât o fi pentru privatizarea Uzinei 1 Mai (UPETROM) din Ploieşti, cu mii de maşini şi utilaje, unele dintre cele mai performante din România, cu zeci de hale industriale şi clădiri civile, cu 80 ha de teren, active care au fost distruse sau vândute în proporţie de 95% ? Să ne iluzionăm cu gândul că procesul în care au fost condamnaţi cei din lotul ICA nu a fost unul politic şi atunci justiţia urmează să declanşeze aceleaşi proceduri pentru sutele de privatizări frauduloase din România democratică.

Câteva cuvinte în amintirea lui Dinu Patriciu. Un adevărat boier, un vizionar, un om de mare cultură şi de o rară eleganţă. În 2004 am înfiinţat Alianţa D.A. în Prahova, el fiind preşedintele PNL Prahova, eu al Partidului Democrat. Chiar dacă nu a fost un fan al înţelegerii dintre cele două formaţiuni politice, m-am bucurat de respectul şi chiar de afecţiunea marelui lider liberal. La el necazurile încep de la „pixelul albastru”, caseta cu mitingul de la Ploieşti din 2004 în care se vedea clar (confirmat de mulţi dintre foştii mei colegi de la PD prezenţi la întrunirea electorală) cum viitorul preşedinte Băsescu plezneşte peste faţă un copil. Ca orice om inteligent şi întreprinzător, Dinu Patriciu a avut în România şi destui detractori. Cei mai mulţi l-au acuzat că a cumpărat Rafinăria Petromidia de la statul român cu 50 milioane de dolari şi apoi a vândut-o cazahilor de la Kaz Munay Gas cu 2 miliarde de euro ; nimeni nu se întreabă însă (sau nu vrea să se întrebe) de ce o astfel de afacere extrem de profitabilă nu a fost făcută de statul român. Iar noi, prahovenii nu ar trebui să uităm că decizia guvernului Ciorbea din 1997 de a lichida combinatul Petrotel şi rafinaria Vega nu putea fi oprită dacă nu se găsea soluţia privatizării : Vega a fost preluată în 1999 de compania lui Dinu Patriciu, Rompetrol, iar Petrotelul de ruşii de la Lukoil, în 1998.

Vorbeam însă despre preşedinte. Este vizibil pentru toată lumea că de mai mult timp Traian Băsescu are ca prioritate zero alegerea unui succesor care să-i garanteze impunitatea după 1914. Ţintă absolut necesară după ce şi-a asigurat, cu ajutorul lui Victor Ponta, controlul asupra conducerii DNA. Până la începerea campaniei electorale vom mai avea destule surprize şi multiple scenarii pe această temă. Problema e că înainte de plecarea de la Cotroceni, Băsescu continuă să facă mult rău românilor, angajând România în aventuri pe care nici un stat european nu şi le permite. E ridicol şi periculos ca un om de o dimensiune atât de mică, aflat într-o dezgustătoare obedienţă faţă de „Marele Licurici” să judece public partenerii europeni situându-se, în acelaşi timp, pe poziţii antieuropene şi antiruseşti. Chiar dacă nu iubim iarna foarte mult, nu ne rămâne decât să aşteptăm luna decembrie, când se termină mandatul preşedintelui „jucător”…