De astăzi intră în vigoare Ordonanţa nr. 22/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile. Acestă măsură vine în urma câtorva scandaluri pe acestă temă, în unul din ele fiind implicat ANPC.

În primăvara anului trecut, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) a făcut publică o listă cu mai multe loturi de apă îmbuteliată, aflată pe rafturi, care erau neconforme cu standardele privind microbii, adică le depăşeau de sute, de mii sau chiar zeci de mii de ori. Era, efectiv, o apă infectă.

Nu numai că societăţile producătoare nu au păţit nimic, dar una din ele a chemat în instant ANPC pe motiv că… nu trebuia să aducă la cunoştinţa opiniei publice informaţiile privind apa otrăvitoare. Desigur, acţiune a fost uşuită până acum de judecători, dar să vedem de unde vine tupeul producătorului…

Nu răspunde nimeni de calitatea apei din magazine

Conform legislaţiei actuale,  un producător de apă potabilă îmbuteliată nu răspunde de calitatea produsului său decât până la 12 ore după îmbuteliere. Astfel, calitatea de la raft este condiţionată de modul de depozitare al mărfurilor perisabile. Ce înseamnă perisabil în acest caz? Înseamnă că apar microbi în apa din sticlă dacă nu stă la o anumită temperatură! Păi, de unde apar ei? Din pereţii sticlei nedesfăcute, evident, pentru că nu pot apărea din altă parte. Dar acest lucru nu s-a spus oficial niciodată.

Ping-pong cu ”otrăvuri” între instituţiile statului

Cine răspunde? Conform legislaţiei, de protecţia populaţiei răspunde Direcţia de Sănătate Publică (DSP) – care nu merge la raft; de raft răspunde ANPC, dar numai în zona etichetării, nu în legătură cu ”otrava” în sine; de controlul conţinutului răspunde Direcţia Sanitar Veterninară (DSV), care, de asemnea, nu merge la raft, pentru că analizele apei se fac doar la cel mult 12 ore de la îmbuteliere. Cine răspunde de calitatea concretă? Nimeni!

Desigur, legea nu îi interzice consumatorului să verifice compoziţia produsului pe care l-a cumpărat, dar nimeni nu va fi tras la răspundere pentru ortava pe care a achiziţionat-o.

”Ar fi bine să, cumpăraţi ape minerale, nu ape de izvor sau ape de masă”, a spus, în acest context, Mihail Ianăş, preşedintele Apemin. Mihail Ianăş a explicat că primele, care au surse foarte adânci în subteran, sunt supuse unor verificări foarte severe înainte de a fi introduse pe piaţă, pe când cele din urmă, extrase, în general, din surse de suprafaţă, ajung foarte uşor în galantar, dar nimeni nu ştie de ce nu sunt supuse şi ele aceloraşi reguli stricte.