România se va concentra până în 2020 pe dezvoltarea a zece sectoare economice, printre care turismul, industria auto, tehnologia informaţiei, energia, agricultura, textilele şi industria farmaceutică, ca parte a unei strategii de competivitate al cărei scop este intrarea în rândul ţărilor avansate, scrie Mediafax. Strategia naţională de competivitate propune zece sectoare prioritare: turismul şi ecoturismul, textilele şi pielăria, lemnul şi mobila, industriile creative, auto şi componente auto, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, procesarea alimentelor şi a băuturilor, sănătatea şi produsele farmaceutice, energia şi managementul de mediu şi bioeconomia (agricultura, silvicultura, pescuitul şi acvacultura), biofarmaceutica şi biotehnologiile.

Prin această strategie Guvernul şi-a propus ca România să ajungă, la orizontul anului 2020, între primele zece economii la nivel european, iar prin dezvoltarea sectoarelor de activitate menţionate, România să aibă o „contribuţie semnificativă la nivel mondial“.

Strategia de competivitate propune ca orice lege va trebui să ţină cont de impactul asupra IMM-urilor, precum şi introducerea unei perioade de şase luni între emiterea unei noi legi care afectează mediul de afaceri şi intrarea în vigoare a acesteia. Exact pe dos s-a petrecut cu taxa pe stâlpi.

De asemenea, Executivul doreşte reducerea numărului de plăţi ale taxelor de la 39 în acest an la 13 în 2020, îmbunătăţirea poziţiei României în cadrul Indexului de Percepţie a Corupţiei de la 69 la 40, reducerea economiei subterane de la 30% din PIB în acest an la cel mult 15% din PIB (media UE) până în 2020.

Alte măsuri propuse sunt creşterea ponderii în PIB a industriilor creative de la 7% la 10%, construirea a 500 kilometri de autostrăzi (dintre care 250 kilometri din fonduri europene şi 250 kilometri din fonduri naţionale) şi a 600 kilometri de de infrastructură regională, reducerea consumului de energie primară cu 19% în 2020 faţă de 16,6% în 2012.

Guvernul urmăreşte, de asemenea, ca numărul de IMM-uri la 1.000 de locuitori să crească de la 23 anul trecut la 35 în 2020, dublarea cotei de piaţă mondială de exporturi, de la nivelul de circa 0,4% în 2013, precum şi creşterea ponderii produselor de înaltă tehnologie în exporturi la 10% în 2020.

În sectorul agriculturii, Guvernul vizează reducerea suprafeţei cultivate în regim de subzistenţă, creşterea investiţiilor în activităţi neagricole în mediul rural, şi dublarea productivităţii.

În ceea ce priveşte fondurile europene, rata de absorbţie a fondurilor europene a fost de 11,5% la sfârşitul anului 2012. Pentru perioada 2014-2020, România a primit o suplimentare de fonduri europene (suma disponibilă este de 39,3 miliarde euro, din care 21,8 miliarde euro aferentă fondurilor structurale şi de coeziune). Comparativ, fondurile alocate României în exerciţiul bugetar 2007-2013 au fost de 34,6 miliarde euro, respectiv 19,7 miliarde euro.

Ponderea exporturilor României în exporturile globale a crescut de la 0,31% în 2008 la 0,33% în anul 2009, a scăzut la 0,32% în 2012 şi apoi a crescut din nou, atingând 0,35% anul trecut. La nivelul Uniunii Europene, exporturile României reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în 2013, faţă de 0,8% în 2008.

Totodată, investitorii străini ocupă o poziţie vitală în determinarea tendinţelor de specializare în economia României şi, în consecinţă, a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor, mai mult de 72 % din cifra de afaceri a companiilor mari şi foarte mari din industrie este realizată de filialele companiilor multinaţionale rezidente în România.

La nivelul economiei locale, potrivit Indicelui de Potenţial Competitiv (IPC), pe primul loc se situează judeţul Argeş, cu o valoare de 0,78. Pe locul al doilea, cu o valoare a indicelui de 0,68, se situează municipiul Bucureşti, având cele mai mari valori ale exportului, dar şi cea mai numeroasă populaţie ocupată. Judeţul Timiş ocupă poziţia a treia, cu cele mai mari exporturi de înaltă tehnologie. Bacăul, pe locul al patrulea din punct de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie, este pe locul al 34-lea din 42, din cauza ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul judeţului (aproape 70%) şi a valorii scăzute a exporturilor/populaţie ocupată, de numai 1.099 euro.

Doar două judeţe din regiunea Sud-Est, respectiv Constanţa şi Galaţi, depăşesc media pe ţară în ceea ce priveşte valoarea IPC, având ca principale ramuri construcţia de nave şi siderurgia. Excedentul comercial al României depinde în proporţii foarte mari de dezvoltarea industriei auto în Argeş, iar Regiunea Bucureşti-Ilfov contribuie mai mult prin cererea de importuri decât prin excedentul de vânzări la extern.

Avantajele competitive, măsurate prin participarea la exporturi, sunt concentrate în şapte judeţe, localizate în principal în vestul şi centrul ţării, respectiv Argeş (10%), Timiş (9%), Arad (5%), Constanţa (5%), Bihor (4%), Braşov (4%), Sibiu (4%), care împreună cu Bucureşti (17%) realizează 60% din exporturile României.

Judeţele Călăraşi, Ialomiţa, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Tulcea şi Vrancea nu au exporturi de tehnologie înaltă, iar 29 de judeţe din totalul de 42 nu depăşesc pragul de 1% din totalul pe ţară. Prahova nu apare în prima jumătate clasamentelor, deşi autorităţile judeţene pretind o superioritate economică a judeţului faţă de Argeş.

Printre punctele slabe ale economiei se numără nivelul redus de alfabetizare informatică a populaţiei şi „un ritm al transformărilor mai lent“ decât este necesar pentru ca România să depăşească statutul de ţară mai puţin dezvoltată.

Alte vulnerabilităţi sunt rata redusă de absorbţie a fondurilor europene de către administraţiile centrale şi locale, cota de piaţă redusă a sectorului serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, precum şi dezechilibrul reprezentat de faptul că doar şapte judeţe realizează 60% din exporturile naţionale.

Alţi factori de risc sunt nivelul slab de colectare a taxelor şi evaziunea fiscală ridicată, sustenabilitatea sistemului de pensii, vulnerabilităţi ale sistemului de sănătate, arieratele companiilor de stat.

Documentul arată că, în ciuda creşterii economice, România este o ţară cu „probleme sociale deosebite“, îndeosebi privind ponderea mare a populaţiei aflate în sărăcie şi risc de excluziune socială.

Alte probleme identificate sunt rata abandonului şcolar, ponderea redusă a populaţiei cu studii superioare, îmbătrânirea populaţiei din cauza scăderii natalităţii şi nivelul redus de educaţie al populaţiei, care poate conduce la şomaj şi afecta bunăstarea pe termen lung.