Organismul german TÜV (Technischen Überwachungs-Vereinen, în traducere, Asociaţia Germană pentru Inspecţiile Tehnice Periodice) realizează în fiecare an statistici referitor la rata de defectare a milioane de maşini second hand care circulă în Germania. Chiar dacă este efectuat în 2013, acesta ne prezintă o listă a maşinilor second hand pe care e bine să le evitaţi dacă nu vreţi dureri de cap ulterior cu reparaţiile dese şi costisitoare.

CLASA MINI ŞI MICĂ: Ford Ka

Simpatica maşinuţă, produsă între 1996 şi 2008, poate fi cumpărată la preţuri aproape derizorii, începând cu 500 de euro. Din păcate, nu doar în cazul modelelor foarte vechi, una dintre principalele probleme ţine de rugina avansată a caroseriei. 

Nici amortizoarele sau arcurile nu ţin mult la Ka, lucru valabil şi pentru circuitul de frânare sau sistemul de evacuare. Motoarele, în schimb, se comportă destul de bine, nepunând probleme mai mari decât media segmentului din care face parte.

CLASA COMPACTĂ: Alfa Romeo 147

Modelul italian, construit între 2001 şi 2010, arată foarte sexy şi are preţuri dintre cele mai accesibile pe piaţa maşinilor second hand. Însă în clasamentele ADAC din ultimii ani, Alfa Romeo 147 a fost permanent abonată la ultimele locuri în materie de fiabilitate şi costuri de reparaţie.

Cea mai mare problemă ţine de motorizări: deşi oficial italienii recomandă schimbarea curelei de distribuţie odată la trei ani, este bine ca aceasta să fie verificată cât mai des posibil, deoarece uzura dinţilor săi este foarte mare. La fel, pompa de apă este foarte problematică.

Pe versiunile mai puternice este de aşteptat uzura prematură a ambreiajului şi cutiei de viteze. În rest, modelul italian cade pradă relativ repede problemelor cu bucşele, scurgerilor de ulei sau diverselor probleme (mărunte, dar agasante) ale sistemului electric.

CLASA COMPACTĂ - MEDIE: Renault Megane II

În segmentul dominat de Golf, modelul Renault Megane produs între 2002 şi 2008 este considerat de specialiştii TUV ca fiind cel mai problematic. În ciuda faptului că stă foarte bine la siguranţă (5 stele Euro NCAP), are un design extravagant şi costă puţin (începând cu 1.500 de euro), Megane II are o serie de hibe.

În principal, sistemul electric dă de multe ori erori şi necesită diagnosticarea şi chiar intervenţii în service - confortabilul sistem ”keyless”, cu buton de pornire a motorului şi card în loc de cheie, dă cele mai multe bătăi de cap, după care urmează motoraşul electric al servodirecţiei.

La motoarele diesel apar deseori probleme cu turbina, în timp ce motoarele pe benzină sunt cunoscute pentru căderea electromotorului şi a pompei de combustibil. Confortul suspensiei lui Megane II are ca revers al medaliei uzura prematură a amortizoarelor şi bucşelor, iar jocul direcţiei este întotdeauna mare.

CLASA MARE ŞI LUX: Jaguar S-Type

O glumă care se făcea deseori despre maşinile Jaguar era că ai nevoie de două maşini: una pe care să o conduci şi una pentru pentru piese... Modelul S-Type, produs între 1999 şi 2007, aproape se conformează acestei poante din câteva puncte de vedere importante.

În primul rând, cutia automată este foarte problematică, uzura accentuată a unui arc putând duce la blocarea treptelor a 4-a şi a 5-a. Remedierea costă circa 800 de euro, dar, în general, service-urile concluzionează că e nevoie de o nouă cutie automată - care poate costa 5.000 de euro (în condiţiile în care maşina poate fi găsită la preţuri modice, începând cu 3.000 de euro)!

S-Type mai are dese probleme şi cu motoarele V8, care au curea de distribuţie, nu lanţ de distribuţie, deci neschimbarea la timp a curelei poate duce la deteriorarea drastică a motorului. O mare parte dintre modele suferă şi la capitolul bucşe şi direcţie, în principal din cauza stilului de condus sportiv.

CLASA MONOVOLUME ŞI VANURI: Chrysler PT Cruiser

Familista americană cu iz de oldtimer a fost produsă între 2000 şi 2009, pe piaţa second hand pornind de la circa 1.500 euro. Un preţ foarte atractiv, care însă ascunde motorizări cu dese scurgeri de ulei şi cu deteriorări rapide ale garniturei de chiulasă.

Modelul american mai este recunoscut pentru cedarea foarte rapidă a casetei de direcţie şi a ambreiajului. În ce priveşte interiorul, plasticele de calitate slabă duc la îmbătrânirea rapidă a habitaclului, ceea ce afectează confortul pasagerilor şi ”asigură” apariţia multor zgomote suspecte.

CLASA SUV: Mercedes-Benz ML

Prima generaţie a SUV-ului de lux Mercedes-Benz ML, produsă între 1997 şi 2005 (nume de cod W 163), poate fi găsită la preţuri accesibile, începând cu 4-5.000 de euro. Ceea ce nu înseamnă neapărat o afacere fericită.

Principala problemă a ML-urilor ţine de uzura accentuată a elementelor suspensiei, de la rugina componentelor metalice până la deteriorarea rapidă a bucşelor. Barele stabilizatoare sunt afectate rapid de jocuri mari, una dintre explicaţii fiind utilizarea destul de mult a maşinii în afara asfaltului.

Pentru că acest prim ML a fost construit în SUA, calitatea materialelor din habitaclu nu este la nivelul aşteptărilor clienţilor de Mercedes-Benz, ceea  ce se reflectă în uzura rapidă a plasticelor şi tapiţeriei din piele. După faceliftul din 2001, germanii au încercat să remedieze problema, dar diferenţa între maşinile produse la americani şi cele construite la uzina austriacă Magna Steyr rămân foarte mari.

La capitolul motorizări, este de evitat versiunea ML 420 CDI, cu un V8 common-rail de 250 CP: cutia automată se defectează deseori, mai ales în cazul modelelor folosite pentru tractare, garnitura de chiulasă cedează rapid, la fel şi lanţul de distribuţie.