Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu mai poate pune poprire pe conturile bancare ale contribuabililor, pentru stingerea creanţelor fiscale, fără să-i înştiinţeze în prealabil, dacă nu au trecut 30 de zile de la trimiterea somaţiei, se precizează într-un act normativ care a modificat Codul de procedură fiscală şi care a intrat recent în vigoare, potrivit avocat.net. Conform noilor dispoziţii, poprirea se va putea realiza doar în anumite condiţii, care sunt în avantajul firmelor,

Ordonanţa 8/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014 şi care a intrat în vigoare la aceeaşi dată, a modificat prevederile referitoare la poprire cuprinse în Codul de procedură fiscală. Mai exact, noile reglementari stabilesc ca pentru stingerea creanţelor fiscale, Fiscul va putea pune poprire pe conturile bancare ale contribuabililor doar la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care au comunicat acest lucru contribuabililor, adică data comunicării somaţiei.

Procedura era diferită până acum, în sensul că întâi erau blocate conturile şi de abia după aceea erau înştiinţaţi contribuabilii. Vechile reglementări prevedeau că organele fiscale puneau poprire pe conturile firmelor şi persoanelor fizice şi odată cu transmiterea somaţiei şi a titlului executoriu către acestea trimiteau şi la băncile la care erau deschise conturile, adresa de înfiinţare a popririi. Codul de procedură fiscală menţiona vag că despre această măsură urma să fie înştiinţat şi debitorul, însă nu specifica în mod concret un anumit termen.

Noile dispoziţii care au intrat in vigoare pe 28 februarie, detaliază că Fiscul va putea bloca conturile bancare ale firmelor, numai după ce se va împlini termenul de 30 de zile de la data la care le-a comunicat acest lucru.

În Codul de procedură fiscală se menţionează că sunt supuse executării silite prin poprire „orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente“.

Astfel, salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, respectiv până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.