Adoptarea noului Cod Penal şi a celui de Procedură Penală a adus o noutate în sistemul judiciar: arestul la domiciliu. Sună frumos, a fost dispusă deja, dar autorităţile sunt depăşite în aplicare şi supravegherea acestei măsuri.

Imediat după implementarea măsurii, zeci de persoane care se aflau în arest preventiv au adresat cereri instanţelor pentru înlocuirea măsurii cu cea a arestului la domiciliu.

Suspecţi cunoscuţi precum Gruia Stoica, Nuţu Cămătaru, judecătoarele care l-au eliberat pe Dinel Staicu, dar şi inculpaţii din dosarul Păvăleanu au făcut solicitări în acest sens.

Magistraţii au respins o mare parte din cereri dar au admis până acum ca 24 dintre suspecţi să stea acasă pe durată determinată.

Printre beneficiari se numără Daniel Trandafirescu, fiul comisarului- şef Ionel Trandafirescu, adjunctul şefului IJP Prahova, acuzat de contrabandă cu ţigări. De asemenea patru suspecţi din lotul Păvăleanu au beneficiat de această măsură. Ultimul pe listă este chiar directorul Direcţiei Patrimoniu din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, Daniel Alixandrescu, cercetat pentru luare de mită şi abuz în serviciu de către DNA Ploieşti.

Conform prevederilor legale, suspecţii pentru care se ia această măsură nu beneficiază de libertate deplină, dar constituie o alternativă faţă de condiţiile din arestul Poliţiei. Suspecţii aflaţi în arest la domiciliu vor fi monitorizaţi şi supravegheaţi, nu prin invenţii tehnologice precum brăţările electronice cu GPS, cum se practică în Occident, ci de poliţişti. Potrivit datelor furnizate de sindicaliştii din poliţie, la nivel naţional  IGPR ar trebui să mobilizeze aproape 1600 de angajaţi, oameni pe care instituţia nu are de unde să-i ia ori să-i mute. Deocamdată doar 500 de poliţişti au fost transferaţi de la diverse departamente în aceste proaspăt înfiinţate birouri de supraveghere judiciară.

Potrivit Codului de Procedură Penală, judecătorul poate dispune ca „pe durata arestului la domiciliu, inculpatul ori suspectul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere”, însă obligaţia poate fi dispusă numai cu acordul inculpatului. Este puţin probabil ca suspecţii să fie de acord să poarte aceste brăţări. Evident acestea nu sunt încă  achiziţionate împreună cu sistemul de monitorizare. Problematica este transferată astfel în responsabilitatea poliţiei, care va proceda prin metode similare controlului judiciar, adică prin verificarea periodică a suspectului.

În funcţie de faptele sale suspectul poate beneficia de dreptul de a îşi contnua activitatea la locul de muncă, ori alte activităţi care îl ajută să se poată întreţine.

Brăţările sunt prea scumpe

Şeful Poliţiei Române consideră că efortul bugetar pentru achiziţia şi administrarea sistemului cu brăţări ar fi foarte mare şi în plus „s-a constatat o practică neunitară în ce priveşte folosirea brăţărilor electronice, şi anume în 16 state se folosesc, iar în 11 nu, pentru că în cinci dintre ele nu este precizat în legislaţie, iar în şase state este în lege, însă, în urma derulării unor proiecte pilot, s-a constatat că efortul bugetar este prea ridicat“.

Sociologii salută măsura

Socilogii, psihologii şi activiştii pentru drepturile omului salută iniţiativa apărută deoarece ar scutio statul de cheltuielile aferente încarcerării şi ar reprezenta o măsură justă pentru persoanele care nu au săvârşit infracţiuni grave. Potrivit acestora ar scădea şi gradul de recidivă al suspectului.

Domiciliul, loc de vizite inopinate ale poliţiştilor

Aici intervine şi un aspect neplăcut pentru suspect. Poliţiştii care vor să verifice un suspect la domiciliu au voie să pătrundă în locuinţa personală a acestuia fără mandat, la orice oră şi fără încuviinţarea acestuia ori a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.

Iată ce spune textul legii: „Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are obligaţia de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat. El nu are voie să comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obişnuit împreună cu el sau care nu se află în îngrijirea sa“.

În practică, poliţiştii vor trebui să lucreze mai mult cu telefonul şi să se bazeze mai mult pe încredere în relaţia cu suspectul „sechestrat“ în propria casă. În rest pot face verificările, în situaţiile în care au suspiciuni, prin metode de filaj, ori verificare aleatorie a acestora la ore diferite.