După cum s-a văzut, la ultimul cod roşu de ninsori care a cuprins sud-estul ţării, autorităţile locale s-au văzut prinse pe picior greşit. Au picat capetele a trei prefecţi: Gabriel Baltă, prefectul de Buzău, care era atât de preocupat de comandamentul al cărui şef era, încât uitase cele cinci localităţi izolate de nămeţi. Al doilea a fost Gheorghi Obreja, prefectul de Brăila care făcut „greşeala“ de a rămâne înzăpezit într-una din cele 22 de localităţi brăilene izolate de ninsori.  Al treilea prefect răpus de „cod“ este Eugen Bola, de la Constanţa, căruia i s-au reproşat anumite disfuncţionalităţi în activitatea comandamentului pe durata celor două coduri meteo. Acestuia  nu i s-au adus reproşuri concrete.

Dincolo de retorica presei centrale legată de incompetenţa, lipsa de atitudine, de acţiune a prefecţilor, mulţi au uitat să analizeze modul în care au activat preşedinţii de consilii judeţene.

Atât editorii de ştiri cât şi analiştii de la Bucureşti uită cât de importanţi au devenit în ultimii 14 ani preşedinţii de consilii judeţene. Aceştia repezintă atât executivul cât şi legislativul judeţului. Aceşi mici dictatori, cu drept de moarte ori de viaţă în economia judeţului, sunt de mult timp mult mai importanţi decât nişte bieţi prefecţi care nu mai sunt respectaţi nici măcar de directorii de deconcentrate.

Prefecţii pică, în timp ce şefii judeţelor au fost plecaţi la tratament ori la schi

În judeţul Constanţa ori „regiunea autonomă“, voievodul litoralului, Nicuşor Constantinescu, a fost plecat la investigaţii medicale în Statele Unite, profitând de învoirea dată de procurorii DNA. Trebuie să amintim că Nicuşor Constantinescu este cercetat penal de către DNA, fiind suspectat de înfăptuirea a şase infracţiuni, precum: abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale,  cu consecinţe deosebit de grave şi efectuarea unor plăţi nelegale în valoare de 23 milioane de lei.

În Brăila, preşedintele CJ, Gheorghe Bunea Stancu, s-a întors după finalul codului roşu de ninsori de la munte, deoarece nu putea pierde o zăpadă proaspătă la schi, în străinătate. Acesta a explicat că nu putea să amâne plimbarea deoarece plătise biletele cu 8 luni înainte. Mai mult, nervos pe o reporteră „obraznică“ de la o televiziune centrală i-a promis şi „două picioare în gură“.

La Buzău, nu se poate critica prestaţia lui Cristinel Bîgiu, şeful judeţului, care a fost pe teren şi s-a implicat în transportarea unor persoane cu urgenţe medicale la spital.

În Ialomiţa, unul din judeţele afectate, nu a picat nimeni. Nimic nu s-a mai clătinat, chiar dacă prefectul s-a bâlbâit în cifre la videoconferinţa cu Dragnea, adevăratul administrator al ţării. Nici la Tulcea, nici la Călăraşi nu s-a schimbat nimic.

Întrebat dacă vor fi demişi prefecţi din alte judeţe, vicepremierul a răspuns: „Prefectul de Tulcea nu va fi demis. Am avut o colaborare bună, la fel cu prefectul de Călăraşi şi cu prefectul de Ialomiţa. Subprefectul de Brăila a scăpat pentru că în acea noapte a acţionat bine, probabil că s-a trezit şi a acţionat bine“.

Câteva maziliri de prefecţi poate că dau bine ca imagine, dar nu rezolvă problema de fond a administraţiei locale şi centrale, dezorganizarea cronică, instituţionalizată.

De 20 de ani, numărul instituţiilor centrale, deconcentrate şi locale s-a triplat chiar, împărţind problema responsabilităţii atât de mult încât la final, când se greşeşte, nu mai poate răspunde nimeni. Vina e atât de împărţită încât nu mai poate fi acuzat nimeni concret.

Avem legi care se contrazic, instituţii care se ocupă de acelaşi lucru şi lucruri de care nu se ocupă nimeni.

Atât în legislaţie cât şi în execuţie domneşte o „dezorganizare admirabilă“, vorba generalului Henri Berthelot.

Este poate firesc ca un asemenea sistem să nu poată produce decât astfel de administratori.